Despre Izidor au aflat numeroși americani, imediat după Revoluție, după ce un post de televiziune a difuzat imagini care redau condițiile teribile în care erau crescuți orfanii cu dizabilități sub regimul comunist.
Izidor apărea în acele imagini și, la 11 ani, era adoptat și dus în SUA. Despre povestea lui Izidor a aflat și Morgan Freeman, care vara aceasta i-a luat interviu pentru un documentar difuzat prin intermediul National Geographic.
Izidor – care după adopție poartă numele de familie Ruckel – are acum 37 de ani. S-a născut într-un sat din Sighetul Marmației, dar la trei luni după naștere familia l-a abandonat într-un orfelinat unde creșteau alți 500 de copii, majoritatea cu dizabilități.
Timp de 11 ani a crescut într-un mediu unde iubirea și afecțiunea lipseau aproape complet, locul lor fiind luat de bătăi, umilință și degradare. Adoptat și devenit, mai apoi, adolescent, Izidor a crescut în Denver, statul Colorado, unde a și publicat o carte – „Abandonat pe viață“ – despre experiențele vieții lui. Și-a atras renumele de „avocat al orfanilor“.
De mai bine de un an, Izidor stă în Ighișu Nou, satul care aparține de Mediaș.
Întâlnirea dintre Izidor și Morgan Freeman a fost generată de intenția actorului american de a realiza un nou documentar pentru National Geographic. „The Story of Us with Morgan Freeman“ (Povestea noastră, cu Morgan Freeman) este numele documentarului cu șase episoade. Iar unul dintre episoade îl are în centru pe Izidor.
"Oamenii care lucrează pentru el au căutat pe internet o poveste care să ilustreze puterea iubirii. Și în toate căutările, numele meu se pare că apărea cel mai mult. Așa că au vrut să vadă ce poveste am eu: dat click pe o înregistrare audio, un interviu realizat cu mine de un radio din America", își amintește Izidor.
Povestea lui l-a impresionat și pe Morgan Freeman, astfel încât actorul a ținut să fie cel care realizează interviul cu românul. Întâlnirea cu actorul american a avut loc într-un parc din Los Angeles. „Pe Morgan Freeman l-a interesat cum poate un copil, care a crescut într-o instituție fără iubire, fără compasiune, cum poate el învăța ce este iubirea după ce a devenit adult. Un copil este rupt în mai multe bucăți într-o astfel de instituție. Prin urmare, mai poate el învăța ce este iubirea? Și mai poate iubirea să fie, de fapt, unealta prin care putem face această lume mai bună? Asta a încercat să afle de la mine“, descrie Izidor.
