Un vânător dintr-un sat de munte s-a rătăcit în munți. Ieșind dintr-o prăpastie adâncă, el s-a împiedicat și a plonjat cu capul în jos, dar nu s-a rănit, pentru că a căzut într-un lac. Apa lacului necunoscut era vie. Dar vânătorul nu știa acest lucru, iar, de înotat, nu știa să înoate.
Cufundându-se și înghițind multă apă, el a început să strige după ajutor:
- Ajutor! Mă înec! Mor!
Dar vânătorul nu s-a înecat, întrucât apa l-a susținut și nu a murit, pentru că apa era vie. Cu chiu cu vai, a ajuns la mal și a văzut o inscripție pe stâncă: „Apa acestui lac este vie. Cel ce va gusta apă din lac, va trăi mult, dar va uita pentru totdeauna drumul pân-aici".
Vânătorul a ieșit din prăpastie, a ajuns acasă și, deși a dobândit viață lungă, nu a putut spune nimănui unde se află lacul cu apă vie.
