PASTILA PENTRU SUFLET - Iubirea semenilor

Această poveste este a unui soldat, care, în sfârşit, se întorcea acasă, după ce luptase pe front.

El îşi sună părinţii. – Mamă, Tată, mă întorc acasă, dar înainte vreau să vă rog o favoare. Am un prieten foarte bun pe care mi-ar face plăcere să-l aduc cu mine. El a fost rănit îngrozitor în luptă. A călcat pe o mină şi a pierdut un braţ şi un picior. Şi în afară de asta nu are nici-un loc unde să locuiască.

- Ce suferinţă!!! Regretăm mult să auzim asta. Dar fiule, nu ştii ce ne ceri, nu ai idee de gravitatea problemei Cred că te poţi întoarce acasă şi uită acest subiect, o să găsească el o soluție.

Fiul întristat profund închise telefonul şi nu mai sună niciodată.

Câteva luni mai târziu, părinţii au primit un anunţ de la poliţie că fiul lor murise. Îngroziţi s-au dus la morgă pentru identificarea cadavrului.

Ei l-au recunoscut şi spre groaza şi teroarea lor, au descoperit că

“FIUL LOR AVEA NUMAI UN BRAŢ ŞI UN PICIOR”. Prietenul fiului lor era, de fapt… el însuși.

Părinţii din această poveste sunt ca noi, găsim că e mai uşor să iubim pe aceia care sunt perfecţi, frumoşi, sănătoşi, simpatici, dar nu ne plac persoanele care ne incomodează şi ne fac să ne simţim rău.

Să ne rugăm lui Dumnezeu, să ne dea puterea de care avem nevoie pentru a accepta, fără restricţii, persoanele aşa cum sunt ele, chiar dacă sunt diferite de noi.

Citește continuarea pe realitateaspirituala.net.