Oraș antic, descoperit sub Marea Neagră. Ar putea fi Atlantida

O teorie susține că Atlantida ar fi fost localizată în Ma­rea Neagră și că Insula Șerpilor ar fi o mică bucată rămasă din vechiul continent dispărut.

Cu ajutorul vi­zualizării topografiei subac­va­­tice, Google Ocean a ajutat un inginer britanic să cer­ce­te­ze stratul aflat imediat sub fundul Mării Negre, des­co­perind o rețea de străzi per­­fect conturate, care nu pu­teau fi făcute decât de mâna omului. Specialiștii brita­nici afirmă că dovezi mai im­portante ar putea fi des­coperite în apropierea coas­telor României. Și o echipă de scafandri ucraineni a explorat ruinele orașului antic Akra, scufundat în apele Mării Negre, în zona de coastă a Crimeei.

Arheologii spun că situl scufundat în mare, lângă Mangalia, a fost întemeiat de grecii dorieni în secolul al VI-lea înainte de Hristos. Cercetările din ultimii 50 de ani au evidențiat că fortăreața are dimensiuni impresionante – aproape două mile în largul mării și tot două mile de-a lungul țărmului actual.

Relătari despre orașul scufundat în Marea Neagră există încă din secolul XV, când un navigator burgund a văzut "zidurile care ieșeau din mare" în dreptul portului Panguala (Mangalia).

În urmă cu doi ani, o echipă de scafandri a găsit cetatea antică a Callatisului, scufundată în apele Mării Negre.

Jeno Szabo este singurul român care a făcut parte din echipa lui Jacques-Yves Cousteau și are la activ peste șapte mii de scufundări prin apele din toată lumea, unde a găsit nenumărate comori. În 2004, echipa de scafandri specializați în arheologie subacvatică condusă de Jeno Szabo a început să facă primele investigații pentru a putea demara acțiunile de căutare ale vechiului Callatis.

Trei ani mai târziu au obținut ajutorul scafandrilor unguri care au venit și cu aparatura necesară unei astfel de acțiuni. Au făcut un plan de cheltuieli estimative și l-au înaintat secretarului general al Ministerului Culturii și Cultelor de la acea vreme, Virgil Nițulescu, care a aprobat inițial bugetul. Într-o săptămână de scufundări au găsit ruine, străzi, coloane și o epavă a unei corăbii care folosea la transportarea marmurei. În apropierea epavei au fost găsite și fragmente ceramice.

Tot într-o săptămână au cheltuit și peste 15 mii de euro din buzunarele propriii, iar ministerul s-a făcut că plouă. Investigațiile s-au oprit și nu au fost reluate nici până în zilele noastre. Fascinați de descoperirea senzațională, membrii echipei au încercat să strângă bani de pe unde s-a putut, au înființat un Centru de Cercetări Subacvatice, toate fără prea mare succes.

Deși inițial nu au vrut să facă publică povestea de teama căutătorilor de comori care ar putea distruge vestigiile, scafandrii arheologi s-au hotărât să ceară ajutor de la alții și i-au chemat pe cei de la Discovery Channel, care ar putea da o parte din banii necesari, în schimbul exclusivității.

În aprilie 2007, câțiva scafandri români ajutați de colegi din Ungaria au început o expediție pentru cercetarea subacvatică, dotați cu tehnologie de ultimă oră, similară celei care a dus la descoperirea Titanicului. Sonarele au detectat o "anomalie" ciudată în adâncurile apelor de lângă Mangalia.

La aproximativ 6 metri adâncime, sub nisipul de pe fundul mării, scafandrii au descoperit artefacte, pereți, coloane și străzi pavate. Au realizat că au găsit ceea ce căutau, vechiul oraș pierdut al Callatisului, întemeiat de greci la porunca oracolului din Delfi, pe locul unei așezări getice.

Documentele Antichității lasă loc de interpretări în ceea ce privește data la care s-a pus temelia cetății. Deși este menționată în scrieri încă din sec. VI î.Hr, nu există dovezi arheologice mai vechi de sec. IV î.Hr. Cert este că orașul cunoaște o perioadă de înflorire rapidă, apoi decade o dată cu începutul erei noastre, însă prosperă din nou în decurs de câteva secole.

Nici data distrugerii cetății nu se știe cu exactitate. Unele ipoteze susțin că o parte a orașului s-a scufundat în urma unui cutremur, altele aveansează ideea că cetatea a fost înghițită încet de ape, din cauza procesului de eroziune. Deși toți specialiștii în arheologie recunosc că o astfel de descoperire este fabuloasă și afirmă că vestigiile scoase la lumină până acum pe țărmul românesc atestă miracolul și geniul arhitecturii grecești, majoritatea se abține să se pronunțe în lipsa văzutului cu propriii ochi.

În "Dialogurile" sale, Platon descrie civilizația în­flo­ritoare care popula At­lan­­ti­da, cu capitala la Po­sei­­do­nia. Continentul pier­dut a­vea o câmpie fertilă, cu ca­nale transversale și un mun­­te nu foarte înalt, șanțuri de apă legate prin tu­neluri și poduri, două izvoare – unul cu apă caldă și unul cu apă rece – care țâșneau din muntele prin­ci­pal, temple, cazarme, un hipodrom, săli de gim­nastică și un majestuos palat regal. În pe­rioada ei în­floritoare, Atlantida era și o temută forță mi­li­tară, cu 1.200 de corăbii de război și 10.000 de care de luptă, toate sub con­ducerea re­ge­lui Eve­nor.

Împre­u­nă cu regina sa, Leu­ci­pe, ei au a­vut o fată, pe nu­me Clito, care a de­venit, conform le­gen­dei, soția lui Po­seidon. Fiului cel mare, Atlant, Po­seidon i-a dat în stăpânire regi­u­nea bogată centrală a Atlan­tidei, întinsă pe 160.000 kmp. În ur­ma unor mari cutremure și inun­da­ții, Atlantida s-a scufundat în mare într-o singură zi, și de a­tunci a tot fost căutată de numeroși istorici și arheologi, apărând chiar "atlan­to­lo­gia", știința care se ocupă de te­oriile privitoare la acest con­ti­nent, scrie formula-as.ro.

Una din a­ces­te teorii susține că Atlantida s-ar fi scufundat în marea cunos­cu­tă de egip­teni sub nu­mele de “Siriath”, care ar co­res­pun­de cu Marea Nea­gră. În zona un­de este lo­ca­lizată Insu­la Șer­pi­lor, arhe­ologi ruși au desco­perit ruine subacvatice, pe ca­re le atri­bu­ie atlanților.

Ei sus­țin că Insu­la Șerpilor este ulti­ma rămă­și­ță a Atlan­ti­dei, și că în trecutul în­de­păr­tat, locui­to­rii insu­lei purtau nu­mele de “Blajini” sau “Prea­fericiți” (grecii le spuneau “makaron”, “fe­ri­ciți”) și erau vă­zuți ca fiind des­cendenții atlan­ți­lor.

În plus, unele studii istorice men­­­ționează că, în perioada de de­cădere, atlanții practicau ritualuri de sacrificiu u­man, practicate mai târziu și de geto-daci.

Fără alocarea unor fonduri pentru o cercetare serioasă a perimetrului, România va rămâne cu un tezaur arheologic necunoscut și cu un potențial turistic fascinant în zona Mării Negre, scufundat ca și orașul pierdut al Callatisului.

Sursa: Efemeride.ro