Poezia scrisă de Mihai Eminescu pe care nu o găsești în niciun manual de Română

Mihai Eminescu – Șezi călare…

…Două guri ai, chip frumos,
Una-n față, una-n jos,
Una dulce și fudulă,
Alta este pentru p***.
Ia mai saltă-te din perne
Că, puicuță, m-oi așterne
Frumușel deasupra ta
Să adorm de s-a putea;…

15 ianuarie - 169 de ani de la nașterea lui Eminescu

Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori români, fiind considerat poetul național. Începând din 2011, pe 15 ianuarie, este sărbătorită și Ziua Culturii Naționale.

În 2010, Camera Deputaților a adoptat un proiect de lege, inițiat de aproximativ 50 de parlamentari, prin care data nașterii poetului Mihai Eminescu - 15 ianuarie - a devenit Ziua Culturii Naționale. Potrivit Legii nr. 238 din 7 decembrie 2010, autoritățile vor sprijini material și financiar organizarea de manifestări cultural-artistice, iar Ministerul Culturii va elabora un ghid al acestora. Totodată, societățile române de televiziune și radiodifuziune trebuie să realizeze și să includă în programele lor emisiuni dedicate acestei zile.

Mihai Eminescu. Câteva note biografice

Data și locul nașterii lui Mihai Eminescu au fost acceptate ca fiind pe 15 ianuarie 1850, în Botoșani, deși informațiile privind acest subiect variază.

Eminovici Mihai era cel de-al șaptelea din cei unsprezece copii ai unui mic boier, Gheorghe Eminovici, și ai Ralucăi Eminovici, născută Jurașcu.

Mihai Eminescu. Debutul literar

A debutat literar în 1866, în revista Familia a lui Iosif Vulcan, iar, convins de acesta, Eminovici a devenit Mihai Eminescu și sub acest nume a trăit și a scris literatură și a lucrat ca jurnalist.

Mihai Eminescu. Ani boemi

Din 1866 și până în 1869, a călătorit prin Transilvania până în București, prilej cu care a cunoscut realitatea românească, cu oameni și obiceiuri.

În 1867, s-a angajat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, ulterior devenind sufleor și copist la Teatrul Național din București, unde l-a cunoscut pe I. L. Caragiale. Cu această trupă a mers în turnee, continuând să publice poezie și proză și să facă traduceri. În 1968 începea proiectul de roman "Geniu Pustiu".

Mihai Eminescu. Viena și Berlin

Între 1869 și 1872 a fost student la Viena, mai precis "auditor extraordinar" la facultățile de filosofie și drept. Aici se va împrieteni cu Ioan Slavici și o va cunoaște pe Veronica Micle. Totodată, a început să colaboreze la publicația Convorbiri literare. Între anii 1872 și 1874 a fost student "extraordinar" la filosofie, la Berlin, cu o bursă acordată de cenaclul Junimea, dar nu s-a prezentat la examene.

În septembrie 1874 era numit director al Bibliotecii Centrale din Iași, iar Eminescu preda și logică, la Institutul academic, în locul lui A. D. Xenopol.

În 1875, rămas fără slujbă, Eminescu a primit postul de corector și redactor al părții neoficiale la Curierul de lași, unde numeroase rubrici erau realizate de el fără semnătură. A frecventat cu regularitate ședințele Junimii, unde l-a introdus și pe Ion Creangă. Tot în această perioadă s-a îndrăgostit de Veronica Micle.

În 1877, era invitat să intre în redacția ziarului Timpul, iar Eminescu a părăsit Iașiul și a venit la București, unde s-a dedicat gazetăriei. În 1880 era redactor-șef al publicației. Din această perioadă datează unele dintre marile lui poeme, precum "Scrisorile" și "Luceafărul".

Pe 6 august 1879 a murit Ștefan Micle, iar văduva acestuia, Veronica, a venit la București, și-au făcut planuri de căsătorie, la care poetul a renunțat în anul următor.

În ianuarie 1883, Eminescu a fost internat pentru o vreme în spital, cu diagnosticul de "manie acută", starea sănătății lui fiind precară de foarte mulți ani. Potrivit mai multor specialiști, printre care și criticului Nicolae Manolescu, Eminescu suferea de psihoză maniaco-depresivă. În toamna anului 1883, Eminescu era trimis la un sanatoriu din Viena. În primăvara anului următor, Eminescu s-a întors la Iași, dar în noiembrie era internat în Spitalul Sfântul Spiridon din oraș.

Mihai Eminescu. Moartea

Mihai Eminescu a murit pe 15 iunie 1889, în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor din București, unde oscilase, tragic, între perioade de aparentă sănătate și episoade de revenire a bolii.

În 1948 era ales, post-mortem, membru al Academiei Române.

Mihai Eminescu. Opera literară

Creația literară a lui Mihai Eminescu este una vastă, impresionantă, cuprinzând de la poezie la traduceri din limbi străine, piese de teatru, încercări beletristice. Aparținând unui romantism literar relativ întârziat, opera sa poetică a fost influențată și de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de marile sisteme de gândire ale romantismului, dar și de teoriile lui Arthur Schopenhauer și Immanuel Kant, conform mediafax.ro.

Cum a murit Mihai Eminescu? Dezvăluire cutremurătoare

Moartea poetului național al românilor a generat un lung șir de dezbateri și controverse. Mihai Eminescu s-a stins la vârsta de 39 de ani, în condiții pe care unele voci le consideră neclare.

Mihai Eminescu s-a îmbolnăvit în 1883, vorbindu-se de epuizare psihică, și a fost internat în repetate rânduri în spitale și ospicii, în următorii șase ani. Luna iunie a anului 1889 l-a găsit la Institutul doctorului Șuțu, unde era internat. Cel care a văzut momentul dramatic ce a grăbit moatea poetului a fost frizerul Dumitru Cosmănescu sau „Dumitrache”, așa cum îl striga Eminescu. Mărturia lui a ajuns la urechile familiei sale și a fost publicată de ziarul „Universul” abia în 1926.

La mijlocul lunii iunie, Mihai Eminescu l-a chemat pe Dumitrache ca să-l tundă. Înainte însă, fiind o zi călduroasă, poetul a vrut să se mai plimbe cu Dumitrache prin curtea Institutului, unde era internat.

În acele clipe, poetul a fost lovit cu o cărămidă în cap de un “nebun” care se plimba și el în curtea Institutului Caritatea, situat pe strada Plantelor în București.

Din cauza loviturii puternice , Eminescu a căzut și i-a spus lui Dumitrache să cheme repede medicul fiindcă se prăpădește. Peste două zile, la 15 iunie, Mihai Eminescu a murit.