Menta este o plantă ierboasă, pe care o putem găsi în grădina fiecăruia. Frunzele de mentă conțin o cantitate mare de uleiuri volatile, substanțe polifenolice, taninuri, flavonoizi.
Menta. În popor i se mai spune și izmă. În scopuri medicinale, de la mentă se folosesc frunzele și partea aeriană în totalitate. Atunci când este zdrobită planta degajă un miros aromatic, caracteristic, având un gust înțepător, răcoritor.
Proaspete sau uscate, frunzele se folosesc la infuzii. Uleiul esențial se aplică extern.
Uleiul volatil din menta este compus din mentol, mentonă, mentofuran, carvacrol, timol. Datorită conținutului său în uleiuri volatile este mult folosit nu doar ca medicament, ci și ca aromatizant în industria cosmetică și alimentară.
Mentolul produce o ușoară anestezie a mucoasei gastrice, motiv pentru care preparatele din menta au acțiune antiemetică. Menta stimulează secreția și eliminarea bilei datorită prezenței compușilor flavonoizi. Menta mai are proprietăți antifermentative, dezinfectante – datorate în principal taninurilor – precum și proprietăți spasmolitice. Mentolul aplicat local are efect antiseptic, analgezic și decongestionant al căilor respiratorii. Există unele studii care arată că mentolul din menta are proprietăți anticancerigene.
Preparatele fitoterapeutice din mentă sunt utile în boala diareică, bolile vezicii biliare, pentru combaterea grețurilor sau colicilori nclusiv în cazul colonului iritabil. Mentolul în soluþie diluată poate fi administrat ca antiseptic, analgezic și decongenstionant în afecțiunile inflamatorii ale nasului, sinusurilor și căilor respiratorii.
Extern, uleiul esențial ajută la calmarea iritațiilor pielii și a mușcăturilor de insecte. În inhalații, este util în tratarea răcelilor și a gripei. Poate fi folosit și ca apă de gură pentru tratarea infecțiilor orale.
De asemenea, se pare că vindecă durerile de cap. În scop comercial, principala utilizare a mentei este aromarea gumei de mestecat.
Sursa
