Țara Luanei, din Munții Buzăului, este o zonă în care se petrec fenomene ciudate, despre care povestesc bătrânii, unde oamenii dispar în "ceață" sau sunt "azvârliți" în alte locuri de o forță nevăzută. Unii spun că este vorba de imaginația oamenilor. Localnicii spun că "Țara Luanei" este "Poarta lui Dumnezeu".
Există relatări despre teleportări stranii, toate fiind legate de căutătorii de comori. Multe dintre legendele strânse de oamenii din această zonă a Buzăului se referă la comorile fabuloase ascunse prin munții din regiune, scrie efemeride.ro.
Nicolae Densusianu alocă mai multe capitole din "Dacia preistorică" acestor comori zeiești constituite în tezaure sacre, pentru capturarea cărora regii vechimii organizau expediții după expediții. În Țara Luanei se afla lâna de aur, după care au fost trimiși argonauții. După tradiție, "lâna" aparținea unui "berbece de aur care zbura prin aer, peste pământ și mare“, dăruit de zeul Soarelui unui rege.
Legat de disparițiile de persoane, există referiri în povestirile bătrânilor despre oameni care au găsit tezaure sacre și au fost azvârliți din locurile unde au fost descoperite aceste comori, de către "spirite".
Experimentele extrasenzoriale efectuate în zonă în anii ’80 au inclus și unul mai puțin obișnuit. Unul dintre subiecții umani, un medium cu aptitudini deosebite, s-a oferit să verifice cu ochii minții ce se întâmplă cu acele „aspirări“ în ceața albastră, fiind dus într-un loc unde aparatele indicau o turbulență energetică.
El trebuia doar să intre în stare de transă și să comunice, pe cale telepatică, ce se întâmplă. Spre stupefacția celor prezenți, subiectul a dispărut pur și simplu din fața lor. Fiind un experiment militar, panica a fost maximă, mai ales pentru faptul că trebuia să se asigure protecția participanților la experimente.
Se temeau că omul a dispărut complet, ca brăilenii, dar el a fost descoperit după aproape o oră, căzut la pământ, incapabil sa vorbească, la câteva sute de metri de locul din care dispăruse și unde îl mai căutaseră cu câteva minute înainte de a fi găsit. Când și-a revenit, primele cuvinte au fost: "Am venit de Dincolo“.
Ceea ce a povestit pare fantastic. A fost aspirat într-un tunel turbionar, gri, la capătul căruia se afla o lumina strălucitoare. „Clasic“, s-ar putea spune. Așa se „vede“ și din starea de comă. Însă este pentru prima dată când cineva explica aceasta lumină strălucitoare.
"Este vorba de o radiație luminoasă pe care o apreciez având 300.000 de grade Kelvin". Ar fi fost suficient atât să-i tulbure pe participanții la experiment. Însă subiectul mai avea și alte „amintiri“.
Subiectul a apreciat trecerea lui prin lumea de dincolo la o fracțiune de secundă și nu i-a venit să creadă că dispăruse aproape o oră.
Citește mai mult pe efemeride.ro.
