Ultimul deceniu al "Epocii de Aur" a lui Nicolae Ceaușescu a fost una dintre cele mai negre perioade din istoria recentă a României. Pe măsură ce lipsurile și restricțiile s-au generalizat, dorința regimului de a controla starea de spirit a căpătat aspectul unei obsesii. În perioada 1980-1989, Securitatea a recrutat aproximativ 200.000 de noi colaboratori, pe care i-a adăugat la rețeaua existentă, arată datele publicate de CNSAS. Mai mulți de 3 sferturi dintre aceștia erau bărbați.
Dintre cei aproximativ 200.000 de noi colaboratori recrutați de Securitate în perioada 1980 - 1989, 158.000 erau bărbați, indică date prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).
De asemenea, 30.200 aveau studii superioare, iar peste 4.300 erau studenți. Din punct de vedere al profesiei, cei mai numeroși erau cei care lucrau în învățământ, urmați de reprezentanții cultelor.
Un aspect interesant este intensificarea supravegherii în domeniul economic, unde numărul colaboratorilor s-a dublat.
"Planurile economice ale regimului, care prevedeau dezvoltarea masivă a industriei grele și plata cât mai rapidă a datoriei externe, au condus la creșterea masivă a colaboratorilor în domeniul economic – 41.000 față de 18.600 în decada anterioară.
Confruntat cu o situație economică în deteriorare rapidă, cu degradarea condițiilor de trai ale populației și cu izolarea pe plan extern, chiar și în interiorul lagărului socialist, regimul de la București considera că soluția era creșterea represiunii", notează CNSAS.
Revelionul SECURIȘTILOR. Ce li se servea la masa festivă, în afară de discursul lui Ceaușescu - DOCUMENTE ARHIVĂ
Litoral 1977 - visul frumos s-a terminat. Revolta turiștilor sindicaliști a ajuns în „Flacăra” lui Păunescu și în dosarele Securității
Potrivit legislatiei în vigoare, un colaborator al Securității este "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiție;"
