Legenda mai puţin ştiută a împăraţilor Constantin şi Elena

Împăratul Constantin cel Mare (272-337) a devenit nu doar eliberatorul creştinilor, ci şi protectorul lor. Pri­mul împărat creştin din istorie, la îndemnul mamei sale, şi-a luat drept consilieri în treburile imperiale pe unii dintre episcopii vremii, aşezând în funcţii de conducere oameni care credeau în Hristos. 

Convertirea lui Constantin cel Mare s-a petrecut în mod miraculos. I s-a arătat în vis crucea lui Hristos pe cer, sub forma unor stele luminoase şi deasupra ei scria în latină că în acel semn va învinge. Hristos i-a spus că îl va birui pe împăratul Ma­xenţiu - care se purta rău cu creştinii - dacă va însemna ostaşii cu acel semn. Când s-a trezit, împăratul a ordonat ca pe coifurile şi pe armele soldaţilor să fie făcut semnul crucii şi monograma lui Iisus Hristos. Cu o armată de 20.000 de soldaţi a învins oastea de 150.000 a lui Maxenţiu. 

Printre meritele lui Constantin cel Mare se numără convocarea primului Sinod Ecumenic. Sinodul s-a petrecut la Niceea, aproape de locul pe care împă­ratul a ridicat cetatea care îi poartă nu­mele, Constantinopol, în anul 325. 

La acest prim sonod care a reunit toţi episcopii creştini ai lumii au participat şi Sfântul Nicolae, Sfântul Spiridon al Tri­mitundei şi Sfântul Atanasaie al Alexandriei, care, împreună cu ceilalţi ierarhi populari, l-au pus la punct pe Arie, episcopul eretic care răspândea o învăţătură greşită despre firea lui Hristos. Acolo, la Niceea, sfinţii părinţi au alcătuit prima parte a simbolului de credinţă, prin care măr­tu­risim că Hristos este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl prin care toate s-au făcut". Lui Constantin i se datorează instituirea prin lege a sărbătorii duminicii ca zi de odihnă în tot imperiul. Tot el a dăruit bisericii casele imperiale de judecată, celebrele basilici de mai târziu, şi a scutit biserica de dări. 

Constantin le-a restituit averile creştinilor persecutaţi şi a creat cadru legal pentru a fi îngrijiţi bătrânii, orfanii şi săracii, a dat legi care întăreau căsă­to­ria şi pedepseau adulterul şi violul, a in­terzis practica uciderii copiilor, care era una răspândită printre romanii păgâni în sacrificiile către zei.

Sfântul Constantin este ctitor alături de mama sa, Sfânta Elena, al Bisericii Învie­rii de la Ierusalim (construită în anul 335), dar şi al altor biserici în Ierusalim, Roma, Nicomidia şi Antiohia. S-a botezat la sfâr­şitul vieţii, la începutul lunii mai, şi a murit de Rusalii, la 22 mai, în acelaşi an, 337, spune biograful său, Eusebiu de Cezareea, celebrul scriitor bisericesc. Sfinţii care au analizat viaţa împăratului consi­deră botezul târziu al lui Constantin drept o dovadă de tact şi înţelepciune, ştiut fiind că botezul curăţă toate păcatele de până atunci, dar este posibil să fi fost şi un act de diplomaţie politică a unui împărat cu vederi şi credinţă creştine într-o lume păgână. 

Politica lui religioasă a fost urmată de fiii şi succesorii lui, cu excepţia împăra­tului Iulian Apostatul (361-363), nepotul său, care a reintrodus păgânismul pentru o perioadă scurtă, ca religie favorizată în Imperiul Roman, persecutând creştinismul. În vremea împăra­tului Teodosie cel Mare (379-395), creştinismul a ajuns din religie tolerată - religio licita, religie de stat, iar Ortodoxia devine confesiunea oficială a Imperiului. 


SFÂNTA ELENA, MAMĂ MODEL
Mama sa, Elena, poate fi considerată modelul de mamă care îşi educă fiii în credinţa şi dragostea lui Hristos, călăuzită de puterea crucii. Existenţa crucii a marcat-o şi pe ea, la propriu, ca şi pe fiul ei. Împărăteasa Elena a mers la Ierusalim pe urmele Mântuitorului, pentru a afla unde este crucea pe care a fost răstignit Domnul Hristos. Aflând-o pe Golgota, tot poporul s-a bucurat pentru această aflare a sfintei cruci la 14 septembrie 326, iar împărăteasa credincioasă a ridicat acolo biserică. Prin râvna şi cu banii ei, Sfânta Elena a ridicat multe bi­serici, iar pe fiul său l-a sfătuit neîncetat să meargă pe calea lui Hristos şi s-a rugat pentru el ca o mamă iubitoare. Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena sunt reprezentaţi totdeauna în iconografie alături de cruce, ca semn al importanţei acesteia în viaţa lor, simbol al jertfei şi al iubirii pentru Mântuitorul.  


HRAM LA PATRIARHIE 
Pentru noi, românii, Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena sunt modele de sfinţi credincioşi şi iubiţi, dovadă numele lor atât de răspândite, cât şi multele biserici ridicate în cinstea lor. Printre acestea, cele mai de seamă sunt: Catedrala Patriarhală, unde se află părticele din moaş­tele Sfinţilor prăznuiţi, Mănăstirea Hu­rezi (Vâlcea), Mănăstirea Crasna (Pra­hova), Biserica din Letca Nouă (Giur­giu), unde se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, Mănăstirea Sfânta Elena de la Costineşti (Constanţa), Schitul de la Baraju-Leşu (Bihor). Astăzi, de hramul catedralei patriahale, slujba Sfintei Liturghii va fi săvârşită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, pe un podium special amenajat lângă sfântul lăcaş. Manifestările au început încă de ieri, când au fost scoase în procesiune moaştele Sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena şi ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou şi aşezate spre închinare pe baldachinul din curte. După Sfânta Liturghie, Părintele Patriarh va acorda diplome de onoare unor angajaţi şi cola­boratori ai Centrului Eparhial care s-au remarcat prin activităţi în sectoarele so­cial-filantropic, cultural şi administrativ. 


ZIUA ÎN CARE PĂSĂRILE ÎŞI ÎNVAŢĂ PUII SĂ ZBOARE
În tradiţia populară, sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena este numită şi Constandinul Puilor sau Constantin Graur. După ce le-a fost dezlegat glasul la Vlăsie, la 11 ianuarie, iar perioada de împerechere şi de construire a cuiburilor (la Dragobete) s-a încheiat de multă vreme, păsările au deja pui pe care îi învaţă să zboare.

Ziua se serbează în special pentru apărarea recoltelor. În trecut exista obiceiul ca, pentru a preîntâmpina distrugerea strugurilor de către grauri, podgorenii să nu lucreze în această zi. De aceea nu se muncea pământul, iar celor care lucrau în această zi li se "ardeau" bucatele pe câmp. De altfel, Constandinul Puilor nu este singura sărbătoare dedicată păsărilor cerului. Circul păsărilor se sărbătoreşte la 1 septembrie, moment în care păsările care nu pleacă în ţările calde îşi pregătesc "cămările" de iarnă. Păsările migratoare au şi ele sărbătorile lor: Ziua berzelor (atunci când după Mucenici cade o nouă zăpadă), Ziua cucului - la 25 martie -, când se consideră că pasărea solitară începe a cânta, precum şi Amuţitul cucului - la 24 iunie, când cucul va înceta să glăsuiască.

Tot prin tradiţiile transmise de la o generaţie la alta, păstorii hotărăsc în această zi, a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, cine va fi baci şi unde vor fi făcute stânele. Totodată, laptele de la oile fiecăruia este măsurat şi cantitatea este însemnată pe răboj (o tăbliţă de lemn). 

Se fac ritualuri specifice pentru apărarea stânelor şi ciobanilor de forţe malefice, prin aprinderea "focului viu", alungarea vrăjitoarelor care fură soporul laptelui prin strigăte şi zgomote puternice. 
Se mai spune, de asemenea, că pentru  a avea sorţi de izbândă în orice încercare este bine să împarţi cruciuliţe tuturor cunoscuţilor.