Legenda mai puțin știută a împăraților Constantin și Elena

Împăratul Constantin cel Mare (272-337) a devenit nu doar eliberatorul creștinilor, ci și protectorul lor. Pri­mul împărat creștin din istorie, la îndemnul mamei sale, și-a luat drept consilieri în treburile imperiale pe unii dintre episcopii vremii, așezând în funcții de conducere oameni care credeau în Hristos. 

Convertirea lui Constantin cel Mare s-a petrecut în mod miraculos. I s-a arătat în vis crucea lui Hristos pe cer, sub forma unor stele luminoase și deasupra ei scria în latină că în acel semn va învinge. Hristos i-a spus că îl va birui pe împăratul Ma­xențiu - care se purta rău cu creștinii - dacă va însemna ostașii cu acel semn. Când s-a trezit, împăratul a ordonat ca pe coifurile și pe armele soldaților să fie făcut semnul crucii și monograma lui Iisus Hristos. Cu o armată de 20.000 de soldați a învins oastea de 150.000 a lui Maxențiu. 

Printre meritele lui Constantin cel Mare se numără convocarea primului Sinod Ecumenic. Sinodul s-a petrecut la Niceea, aproape de locul pe care împă­ratul a ridicat cetatea care îi poartă nu­mele, Constantinopol, în anul 325. 

La acest prim sonod care a reunit toți episcopii creștini ai lumii au participat și Sfântul Nicolae, Sfântul Spiridon al Tri­mitundei și Sfântul Atanasaie al Alexandriei, care, împreună cu ceilalți ierarhi populari, l-au pus la punct pe Arie, episcopul eretic care răspândea o învățătură greșită despre firea lui Hristos. Acolo, la Niceea, sfinții părinți au alcătuit prima parte a simbolului de credință, prin care măr­tu­risim că Hristos este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl prin care toate s-au făcut". Lui Constantin i se datorează instituirea prin lege a sărbătorii duminicii ca zi de odihnă în tot imperiul. Tot el a dăruit bisericii casele imperiale de judecată, celebrele basilici de mai târziu, și a scutit biserica de dări. 

Constantin le-a restituit averile creștinilor persecutați și a creat cadru legal pentru a fi îngrijiți bătrânii, orfanii și săracii, a dat legi care întăreau căsă­to­ria și pedepseau adulterul și violul, a in­terzis practica uciderii copiilor, care era una răspândită printre romanii păgâni în sacrificiile către zei.

Sfântul Constantin este ctitor alături de mama sa, Sfânta Elena, al Bisericii Învie­rii de la Ierusalim (construită în anul 335), dar și al altor biserici în Ierusalim, Roma, Nicomidia și Antiohia. S-a botezat la sfâr­șitul vieții, la începutul lunii mai, și a murit de Rusalii, la 22 mai, în același an, 337, spune biograful său, Eusebiu de Cezareea, celebrul scriitor bisericesc. Sfinții care au analizat viața împăratului consi­deră botezul târziu al lui Constantin drept o dovadă de tact și înțelepciune, știut fiind că botezul curăță toate păcatele de până atunci, dar este posibil să fi fost și un act de diplomație politică a unui împărat cu vederi și credință creștine într-o lume păgână. 

Politica lui religioasă a fost urmată de fiii și succesorii lui, cu excepția împăra­tului Iulian Apostatul (361-363), nepotul său, care a reintrodus păgânismul pentru o perioadă scurtă, ca religie favorizată în Imperiul Roman, persecutând creștinismul. În vremea împăra­tului Teodosie cel Mare (379-395), creștinismul a ajuns din religie tolerată - religio licita, religie de stat, iar Ortodoxia devine confesiunea oficială a Imperiului. 


SFÂNTA ELENA, MAMĂ MODEL
Mama sa, Elena, poate fi considerată modelul de mamă care își educă fiii în credința și dragostea lui Hristos, călăuzită de puterea crucii. Existența crucii a marcat-o și pe ea, la propriu, ca și pe fiul ei. Împărăteasa Elena a mers la Ierusalim pe urmele Mântuitorului, pentru a afla unde este crucea pe care a fost răstignit Domnul Hristos. Aflând-o pe Golgota, tot poporul s-a bucurat pentru această aflare a sfintei cruci la 14 septembrie 326, iar împărăteasa credincioasă a ridicat acolo biserică. Prin râvna și cu banii ei, Sfânta Elena a ridicat multe bi­serici, iar pe fiul său l-a sfătuit neîncetat să meargă pe calea lui Hristos și s-a rugat pentru el ca o mamă iubitoare. Sfinții împărați Constantin și Elena sunt reprezentați totdeauna în iconografie alături de cruce, ca semn al importanței acesteia în viața lor, simbol al jertfei și al iubirii pentru Mântuitorul.  


HRAM LA PATRIARHIE 
Pentru noi, românii, Sfinții împărați Constantin și Elena sunt modele de sfinți credincioși și iubiți, dovadă numele lor atât de răspândite, cât și multele biserici ridicate în cinstea lor. Printre acestea, cele mai de seamă sunt: Catedrala Patriarhală, unde se află părticele din moaș­tele Sfinților prăznuiți, Mănăstirea Hu­rezi (Vâlcea), Mănăstirea Crasna (Pra­hova), Biserica din Letca Nouă (Giur­giu), unde se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, Mănăstirea Sfânta Elena de la Costinești (Constanța), Schitul de la Baraju-Leșu (Bihor). Astăzi, de hramul catedralei patriahale, slujba Sfintei Liturghii va fi săvârșită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, pe un podium special amenajat lângă sfântul lăcaș. Manifestările au început încă de ieri, când au fost scoase în procesiune moaștele Sfinților împărați Constantin și Elena și ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou și așezate spre închinare pe baldachinul din curte. După Sfânta Liturghie, Părintele Patriarh va acorda diplome de onoare unor angajați și cola­boratori ai Centrului Eparhial care s-au remarcat prin activități în sectoarele so­cial-filantropic, cultural și administrativ. 


ZIUA ÎN CARE PĂSĂRILE ÎȘI ÎNVAȚĂ PUII SĂ ZBOARE
În tradiția populară, sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena este numită și Constandinul Puilor sau Constantin Graur. După ce le-a fost dezlegat glasul la Vlăsie, la 11 ianuarie, iar perioada de împerechere și de construire a cuiburilor (la Dragobete) s-a încheiat de multă vreme, păsările au deja pui pe care îi învață să zboare.

Ziua se serbează în special pentru apărarea recoltelor. În trecut exista obiceiul ca, pentru a preîntâmpina distrugerea strugurilor de către grauri, podgorenii să nu lucreze în această zi. De aceea nu se muncea pământul, iar celor care lucrau în această zi li se "ardeau" bucatele pe câmp. De altfel, Constandinul Puilor nu este singura sărbătoare dedicată păsărilor cerului. Circul păsărilor se sărbătorește la 1 septembrie, moment în care păsările care nu pleacă în țările calde își pregătesc "cămările" de iarnă. Păsările migratoare au și ele sărbătorile lor: Ziua berzelor (atunci când după Mucenici cade o nouă zăpadă), Ziua cucului - la 25 martie -, când se consideră că pasărea solitară începe a cânta, precum și Amuțitul cucului - la 24 iunie, când cucul va înceta să glăsuiască.

Tot prin tradițiile transmise de la o generație la alta, păstorii hotărăsc în această zi, a Sfinților Împărați Constantin și Elena, cine va fi baci și unde vor fi făcute stânele. Totodată, laptele de la oile fiecăruia este măsurat și cantitatea este însemnată pe răboj (o tăbliță de lemn). 

Se fac ritualuri specifice pentru apărarea stânelor și ciobanilor de forțe malefice, prin aprinderea "focului viu", alungarea vrăjitoarelor care fură soporul laptelui prin strigăte și zgomote puternice. 
Se mai spune, de asemenea, că pentru  a avea sorți de izbândă în orice încercare este bine să împarți cruciulițe tuturor cunoscuților.