Între președintele Băsescu și media s-a consolidat o poveste de dragoste și ură. A strîns sute de ore în studiouri sau de declarații de presă.
În primul mandat și-a antagonizat mogulii de presă Vântu, Voiculescu, Patriciu. Aceștia au încercat diverse mutări fatale, vă amintiți probabil episodul copilului lovit. Cu o seară înainte de apariția filmulețului, Dinu Patriciu anticipa lovitura într-o intervenție televizată. În următoarea seară, Traian Băsescu invitat la Răzvan Dumitrescu, era pus față în față cu episodul cu pricina.
Însă, în timp ce Traian Băsescu se certa cu mogulii, presa își pierdea vertiginos din forța economică. Era lovită din toate părțile, ba de criză, de bugete de publicitate micșorate dramatic, de ofensiva internetului care șubrezea încasările presei scrise. Bătălia între găști pentru putere doar a dat lovitura finală.
Mulți ziariști au devenit și mai evident mercenari purtători de drapel politic. Unii jurnaliști au fost pe față antibăsescu, dar și Traian Băsescu și-a avut soldații lui mediatici: Traian Ungureanu, Sever Voinescu, Teodor Baconschi și mulți alții erau aprigi editorialiști răsplătiți după alegeri cu posturi politice lucrative. După 2009, se întărește frontul mediatic al președintelui. Mircea Badea, Mihai Gâdea aveau oponenții lor: Turcescu și B1, dublat de ofensive online puternice.
Dezbaterea publică s-a degradat în ultimii 10 ani. Cel mai ușor de observat e limbajul din ce în ce mai violent la televizor, dublat de un CNA amorțit.
Președintele e cunoscut pentru glumele proaste sau atacurile dure la adresa ziariștilor.
Diverși pamfletari preiau controlul audiențelor și atacă la fel de dur fie președintele, fie declanșează bătălii fără menajamente între tabere. Unele au măcar umor, altele sînt pur și simplu crize de nervi.
În deceniul de președinție a lui Traian Băsescu, presa tradițională s-a degradat. Presa tabloidală s-a schimbat. A apărut și lupta tip paparazzo. Diverși lideri și afaceriști s-au supravegheat între ei și au transformat parte din presă în armă neconvențională.
Băsescu a fost și președintele unei prese care a tot căzut în gol. Iar finalul de mandat a adus încă un episod tragi-comic care rezumă perfect nebunia media a ultimului deceniu: mărturisirea lui Robert Turcescu, cum că e ofițer acoperit.
