Joia Mare. De ce i se spune și Joia Verde: ce semnifică

Câteva clarificări privind originea acestei sărbători provenite de la germani ar fi că, până în secolul al XVI-lea culoarea liturgică a zilei era verde, ulterior aceasta s-a schimbat în alb. Denumirea vine de la termenul “greinen” din germana literară veche care înseamnă a plânge, a se tângui, cuvânt folosit încă din secolul al XII-lea. Dacă este însă vorba de plângerea patimilor și a răstignirii lui Isus sau doar plângerea propriilor păcate, nu se știe foarte clar. În Joia Verde erau reprimiți în comunitate, în cadrul unei liturghii solemne, credincioșii rătăciți după ce aceștia și-au plâns păcatele. Faptul că în această zi se mănâncă legume și plante verzi, are legătură cu trezirea naturii, din această perioadă a anului, prin înverzirea plantelor. Independent de motivația religioasă, verdele este culoarea speranței, iar Joia Verde nu este marcată numai la germani, ea are semnificații multiple și în limba latină, unul dintre termeni ar fi “dies viridium”. În ritul ortodox Joia Verde vine de la verdeața cu care se împodobesc altarele și drumul pe care îl parcurge procesiunea de Paști.

În Joia Verde sau Joia Mare cum este cunoscută de majoritatea, gospodinele din unele zone ale țării, pregătesc meniuri din verdețuri de primăvară, precum: lobodă, dragavei, leurdă, salată, spanac sau urzici.

Urzicile și spanacul cresc aproape peste tot, nu sunt plante pretențioase și poate de cele mai multe ori nu le dăm importanța pe care o merită. Însă au beneficii uluitoare atât pentru sănătate, cât și pentru frumusețe.

Sursa: radioresita.ro