Parlamentul European va vota o moțiune de cenzură depusă împotriva proaspătului șef al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. După ce anunțase că va lupta cu evaziunea europeană, un scandal enorm îl arată ca pe unul dintre pilonii evaziune puse la cale de Luxemburg și pe vremea când Juncker era premier.
Parlamentul European îl va sprijini cel mai probabil mâine, joi 27 noiembrie, pe Juncker după ce acesta a fost contestat cu o moțiune de cenzură. Social-democrații și popularii și-au anunțat sprijinul. O analiză a scandalului de pe VOXPUBLICA:
Președintele Comisiei Europene este subiectul unei moțiuni de cenzură în Parlamentul European (PE). Juncker era premier al Luxemburgului pe cînd acest stat făcea “trafic de evaziune” cu marile companii – practic erau negociate condiții de evaziune pentru mari corporații europene sau americane. Cum era previzibil, grupurile social democrat și popular și-au anunțat deja susținerea, deci e greu de crezut că va avea măcar emoții. Votul are loc mâine, joi, 27 noiembrie. Sînt niște chestiuni esențiale de reținut.
1. Motivul moțiunii a fost foarte serios. Noile dezvăluiri în scandalul evaziunii la nivel UE sînt cu adevărat puncte serioase de dezbatere politică. (le aveți aici). Erau și motive grele de eliminare pur și simplu a lui Juncker încă de cînd i-a apărut numele pe lista de propuneri la președinția Comisiei. Dar PE n-are probleme să se prezinte ca o mare coaliție “centristă” pro-evaziune pro-dublă-măsură care se ascunde după spectacolul răilor extremiști UKIP sau Frontul Național. Nu există discuție, astfel de formațiuni strîng dubioșii xenofobi ai vestului, dar asta nu înseamnă că Juncker are ce căuta în fruntea Comisiei.Extremiștii de dreapta au ajuns astfel varianta comodă de refuz al unei discuții extrem de importante. Ăia-s nebuni, deci nu vorbim despre cum am ajuns la cea mai proastă soluție noi, centriștii populari și socialdemocrații.
CITIȚI ÎNTREAGA ANALIZĂ PE VOXPUBLICA.RO
2. Stînga Unită Europeană nu a reușit din păcate să strîngă semnăturile pentru o moțiune împootriva lui Juncker. Dar efectul invers a fost folosit în celebra schemă a “echivalării extremelor” – punerea la grămadă a stîngii cu arătările ukipiene. Presa vestică nu a căzut total în capcană, au fost multe critici la adresa lui Juncker – lucru care scoate în evidență și mai mult ipocrizia blocului politic aflat la putere.
3. Surse euractiv (vedeți linkul de mai sus) spun că dezvăluirile LuxLeaks erau pregătite de șase luni. Din păcate au fost publicate prea tîrziu pentru a-l pune pe Juncker cu adevărat într-o situație dificilă.
4. Luxemburgul a avut o întreagă strategie de atragere a evazioniștilor, a negociat evaziunea practic. Iar un înalt oficial a avut tupeul să se apere după “LUXleaks” spunînd că aceasta face parte din cultura luxemburgheză. Cît timp în UE (doar mai avem și Irlanda, și Olanda) vor fi lăsate netaxate marile companii, evident că următoarea opțiune va fi taxarea muncii, birocratizarea și privatizarea “șansei egale”, restrîngerea drepturilor și serviciilor publice. Respingerea marii evaziuni pare un pas timid, dar iată că a ajuns un pas uriaș imposibil de acceptat – politicienii nu vor să se pună cu mari angajatori și mari investitori, preferă să țină în siguranță secretul pe care-l știm toți. Marii lideri politici europeni nu par a mai avea vreo limită în apărarea marilor pești.
Text de Costi Rogozanu
