Ion C. Brătianu a fost om politic, prim-ministru al României, inginer și membru de onoare al Academiei Române.
În 1841, Ion C. Brătianu pleacă la studii la Paris. Se întoarce în țară în plin avânt revoluţionar. În scurt timp, devine unul dintre cele mai importante personaje ale revoluţiei din Muntenia. După înfrângerea mişcării, se refugiază în exil tot la Paris. Acolo, continuă să sprijine cauza naţională a românilor în cercurile occidentale.
În iulie 1857, majoritatea paşoptiştilor sunt lăsaţi să se întoarcă în ţară. Brătianu vine în România și susține cauza unionistă. Votează dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza pe tronul Principatelor Unite. Mai târziu devine unul dintre liderii mişcării de opoziţie împotriva lui Cuza.
După abdicarea lui Cuza, Ion C. Brătianu a jucat rolul decisiv în aducerea lui Carol I pe tronul României. Duetul politic Carol I - Ion C Brătianu a adus României Independenţa de stat.
„Nu de azi, ci dintotdeauna dezvoltarea culturii a apărut în PNL ca făcând parte din nevoile vitale ale întemeierii și dezvoltării statului. De la început el a știut că fără cultură o democrație puternică și sănătoasă nu se poate închega”.
La 24 mai 1875 s-a fondat Partidul Naţional Liberal și Ion C. Brătianu a fost ales preşedintele noii formaţiuni politice. Alegerile pentru Senat, primul test al partidului, a fost trecut cu brio.
Brătianu a avut cea mai lungă guvernare din istoria modernă. La 20 martie 1888 a fost nevoit să-şi depună mandatul din cauza unei puternice răscoale ţărăneşti. Fratele său, Dumitru Brătianu, a acționat pentru răsturnarea cabinetului condus de Ion C. Brătianu.
În martie 1890, Ion C. Brătianu se stinge din viaţă, la 70 de ani. Trei dintre fiii săi, Ionel, Vintilă şi Dinu, dar şi nepotul Gheorghe, au continuat cariera politică a tatălui.
Vila Florica, din Argeș, reședința Brătienilor, a devenit „Mecca” liberalilor, locul în care s-au luat decizii importante pentru dezvoltarea țării. Liberalii se strâng acolo în fiecare an, pe 24 mai.
