Aflăm astăzi câte ceva despre o substanță care-și dispută cu serotonina renumele de hormon al fericirii: oxitocina. Noi am spune că are șanse mai mari să câștige bătălia, deoarece oxitocina este un hormon secretat în timpul manifestărilor de afecțiune, precum alăptarea și relațiile sexuale, deci singura condiție este ca acestea să aibă loc.
Oxitocina este secretată și în tipul travaliului, însă metode moderne de depășire a durerilor facerii, și nu ne referim la cele chimice, pot face din aducerea pe lume a unui copil o activitate ușoară, cu un efort mai mic decât un strănut. Potrivit unor studii recente efectuate în Coreea de Sud și Marea Britanie, oxitocina ar putea ajuta la tratarea unor tulburări psihiatrice, precum anorexia.
Această afecțiune foarte gravă, chiar letală, este caracterizată prin repulsia față de alimente și eliminarea totală a senzației de foame. Este o maladie caracteristică mai ales adolescentelor care au probleme cu greutatea, de cele mai multe ori imaginare.
Participanților la cele două studii, dintre care jumătate suferind de anorexie, li s-au arătat, înainte de tratamentul cu oxitocină, fotografii cu persoane supraponderale sau cu greutate normală, precum și cu alimente hipercalorice și alimente sănătoase.
Cei bolnavi s-au concentrat asupra pozelor cu obezi și mâncăruri grele. După o perioadă în care li s-a administrat nazal spray cu oxitocină s-a constatat că apetența lor spre acest tip de fotografii a scăzut considerabil. Altă parte a studiului a urmărit expresiile faciale ale subiecților în fața unor imagini cu supraponderali sau mâncare hipercalorică.
După alte câteva doze de oxitoxină, medicii au costatat reducerea semnificativă a reacțiilor de dezgust sau furie. Cercetările sunt abia la început, cele efectuate de britanici și coreeni au avut doar 63 de subiecți. Ei au anunțat că urmează studii pe grupuri mari de oameni, derulate pe parcursul a mai mulți ani.
Ce este sigur deocamdată este faptul că oxitocina reduce tendința inconștientă a pacienților de a manifesta emoții negative, precum disprețul sau disperarea cu accente de furie, sau concentrarea pe mâncare și forma corpului. La această oră nu există un tratament împotriva anorexiei. Ea afectează până la 5 la sută din populație, 95 la sută din cazuri fiind femei între 13 și 30 de ani. Singura formă de terapie care dă roade este cea psihologică. Pentru asta, este nevoie de 2: psihoterapeutul și pacientul convins că se poate trata.
