Floarea-de-colț. Google are, luni, un doodle special dedicat floarii de colț. Floarea de colț, supranumită și Floarea-reginei, (Leontopodium alpinum Cass.) este o specie de plante erbacee, perene, din genul Leontopodium Cass., familia Asteraceae.
Floarea-de-colț. În România, Floarea de colț ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, însă poate crește în alte țări până la 50 – 80 cm.
Floarea-de-colț. Crește în Munții Carpați, fiind declarată monument al naturii din 1933 și ocrotită. Poate fi întâlnită în Munții Maramureșului și Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaș, Munții Bucegi, Făgăraș, Cozia și Retezat. În afara spațiului românesc, floarea reginei înfrumusețează zone din Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpați, Pirinei, dar și din Asia Centrală și de Est.
Floarea-de-colț. Una din minunile munților noștri, Floarea-de-colț este una din plantele protejate. A o rupe de pe stâncile Bucegilor este o crimă. Poți însă să-i culegi semintele care se formează în septembrie. Plantate într-un sol sărac, calcaros, în curțile caselor de la munte șansele să crească și să înflorească sunt maxime.
Floarea-de-colț. Floarea-de-colț face parte din flora spontană, astfel că este extrem de viguroasă și pote să vegeteze și la altitudini mai joase, în gradinile de la munte. În regiunile muntoase din România planta ajunge doar până la maximum 20 centimetrim înălțime, dar există în alte condiții climatice până la 50 – 80 centimeri înălțime.
Floarea-de-colț înflorește în iulie – august. Secretul supraviețuirii în captivitate pentru Floarea-de-colț este frigul. Planta trebuie să stea la temperaturi negative, suporta vântul și nu are nevoie de udare. Floarea-de-colț renaște la sfârșitul lui februarie, când gerul se înmoaie. Nu are nevoie de îngrijire specială, unica nevoie fiind un pământ sărac, amestecat cu praf de calcar.
