Când spui, te spui, nu-i așa? Vorbim, scriem, exprimăm. Inițiem o conversație sau dăm o replică. Susținem un discurs public. Propensiunea pentru anumite formule-standard în comunicare are întotdeauna un efect de turnesol.
Așadar, hai să parcurgem câteva dintre „momentele“ lingvistice care ne irită când ne sunt adresate. Acum, dacă se-ntâmplă ca în timpul citirii acestui text să trăim antirevelația că le folosim cu vârf și-ndesat, am putea, eventual, reconsidera.1. Ești fată deșteaptă/ Ești băiat deșteptPare inofensivă, dacă nu chiar parșiv-laudativă. La limită, ar putea fi interpretată drept o încercare de captatio benevolentiae. Aș! Este o insultă. Emoționalmente se traduce așa: „Fă bine și străduiește-te mai mult. M-ai dezamăgit de data asta.“ Absolut nimeni nu se simte confortabil când i se adresează această expresie, iar asta este dovada faptului că are violență inclusă.2. Nu văd logicaAici, agresivitate poate fi numită discretă doar cu foarte mare îngăduință fiindcă e de-o evidență similară unei palme. Traducerea? Cea mai prietenoasă ar fi „E lipsit de sens ce spui”, iar cea belicoasă este „Nu te duce capul!” Da, din atât de „puțin lucru” se realizează o insultă perfectă. Una care poate strica o relație personală sau profesională, împiedica semnarea unui contract, rezilierea altuia etc.Citește mai multe pe Cariereonline.ro
