Comisia Europeană vrea să oprească cumpărarea de gaze naturale lichefiate (GNL) din Rusia până la sfârșitul anului 2026, cu un an mai devreme decât se planificase inițial. Principalele măsuri sunt:
- Contractele pe termen lung cu Rusia trebuie încheiate până la sfârșitul lui 2026.
- Pentru tranzacțiile pe termen scurt, acestea trebuie să fie finalizate în 6 luni de la aplicarea sancțiunilor.
- Scopul este să reducă banii pe care Rusia îi primește din vânzarea combustibililor fosili.
- Companiile din UE nu mai pot investi în zone economice rusești.
- Tranzacțiile cu criptomonede sunt restricționate.
- Sancțiuni împotriva unor companii din China, Thailanda și India, suspectate că ajută Rusia să ocolească sancțiunile.
Vă reamintim că, săptămâna trecută, Comisia Europeană a anunțat și:
- Interdicție de import de GNL rusesc (detaliile nu sunt încă clare).
- Sancțiuni împotriva a 118 nave, totalul ajungând la peste 560.
- Încetarea tranzacțiilor cu Rosneft și Gazprom Neft.
- Înghețarea activelor unor companii energetice nenumite.
- Sancțiuni împotriva companiilor care cumpără petrol rusesc ca să ocolească plafonul de preț.
- Sancțiuni împotriva unor rafinării și comercianți de petrol din țări terțe, inclusiv China.
Uniunea Europeană vrea să reducă treptat importurile de gaze rusești până la sfârșitul anului 2027
Uniunea Europeană a mai anunțat că, până la sfârșitul anului 2027, vrea să reducă treptat importurile de gaze rusești. Până acum, GNL-ul rusesc reprezintă 7% din totalul gazelor importate în Uniunea Europeană. În prima jumătate a anului 2025, Uniunea Europeană a primit 10,9 miliarde m³ GNL din Rusia și 8,4 miliarde m³ prin conducta Turkish Stream. Totalul importurilor de gaze a fost de 155,9 miliarde m³.
Uniunea Europeană nu a găsit noi surse de gaze în ultimii ani; livrările din Libia au scăzut la zero în T2 2025. Dacă nu apar noi surse de GNL, Uniunea Europeană va trebui să plătească prețuri mari pentru a acoperi cererea, la fel ca în 2022.
Serbia ar putea cumpăra gaze din România, în loc de Rusia
Serbia este încă unul dintre puținii cumpărători de gaze rusești din Europa, chiar dacă vrea să adere la Uniunea Europeană și este presată să urmeze politicile Bruxelles-ului. Serbia încearcă să găsească surse alternative de gaze. A semnat un contract cu Azerbaidjanul pentru livrarea a 2,5 milioane m³ de gaze pe zi. Totuși, majoritatea gazului care ajunge în Serbia este încă rusesc – 9,5 milioane m³ pe zi.
România ar putea deveni o sursă alternativă, mai ales după ce începe producția în Neptun Deep. În acest sens, la sfârșitul lunii iunie, directorii de la Srbijagas (Serbia) și Transgaz (România) au semnat un memorandum pentru construirea a două conducte noi. Scopul este să diversifice sursele de gaze, să crească siguranța aprovizionării și să echilibreze cererea cu oferta.
Până la finalul lunii septembrie, cele două companii trebuie să pregătească un plan comun pentru conectarea sistemelor de transport de gaze dintre România și Serbia. Aceasta presupune: o conductă între magistrala BRUA și Nodul Tehnologic Mokrin din Serbia și o conductă sudică Mokrin – PCG Banatski Dvor – Pančevo – Belgrad.
În același timp, NIS, monopolul petrolier sârb deținut majoritar de Gazprom și Gazprom Neft, cere o a șaptea derogare de la sancțiunile americane pentru a nu risca aprovizionarea cu țiței. Președintele Serbiei, Aleksandar Vucic, se va întâlni cu secretarul de stat american Marco Rubio pentru a discuta tarifele și sancțiunile care afectează NIS.
