La 1 iulie 1875, într-o perioadă de intensă creație literară, Eminescu a fost numit revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui. Viață cu anevoiose drumuri la țară, prin colb și glod (praf și noroi - n. red.). O poziție nouă, pentru care nu era pregătit, însă s-a străduit să îndeplinească cât mai bine sarcinile ce îi reveneau.
Postul fusese obținut cu sprijinul lui Titu Maiorescu, Ministrul Instrucțiunii Publice în acel moment, cel care nu a privit cu ochi buni destituirea poetului din postul de director al Bibliotecii Centrale din Iași.
Pe perioada mandatului de funcționar școlar, Eminescu întocmește zeci de rapoarte, reclamații și chiar propuneri pentru îmbunătățirea actului de învățământ, în special în mediul rural, de unde provenea, și unde erau de departe și cele mai mari probleme.
Iată ce constata marele poet în peregrinările sale prin noroaiele patriei: "…copii goi și bolnavi, învățători ignoranți și rău plătiți, administratori superfițiali, toate acestea îngreuiate de creșterea impozitelor, menite a hrăni această stare de lucruri, nu sunt condițiunile normale pentru școli bune…"
Una din școlile din județul Iași inspectate de poet a fost cea din Andrieșeni, pe care a găsit-o închisă din cauza lipsei de lemne: "După ce s-a făcut focul am inspectat-o din nou la 3 ore fără un sfert, cum m-am întors de la Șipote. Am aflat prezenți un copil în clasa a IV-a, doi în clasa a III-a, patru într-antâia. Răspunsurile lor au fost peste tot slabe. Domnul învățător e însărcinat de a comunica următoarele primăriei locale: 1. Școala să fie aprovizionată cu lemne, care se vor preda învățătorului în natură; 2. Părinții copiilor să fie obligați să le cumpere cărți în regulă; 3. Avertismentele să se execute cu stricteță, pentru ca obligativitatea învățământului să nu fie o iluzie…".
Citește mai multe pe jurnalul.ro.
