Drama singurei prințese a României care s-a călugărit. Fiica reginei Maria, viață de poveste

Principesa Ileana a României a rămas în istorie drept singura descendentă a casei regale care a ales să se călugărească, după o viață pusă în slujba semenilor și după un destin greu încercat. Penultimul copil al Reginei Maria și al Regelui Ferdinand s-a născut pe 5 ianuarie 1909 la București. Venirea sa pe lume a fost anunțată, cu mare bucurie,  prin 21 de salve de tun.

S-a spus despre Ileana că a fost copilul preferat al fascinantei Regina Maria, cea care s-a ocupat de creșterea și educarea ei.  Onoarea, datoria față de patrie și față de semeni, cinstea și curajul au fost virtuțiie pe care Regina Maria i le-a transmis fiicei sale încă din copilărie. Principesa Ileana a învățat că viața de prințesă  nu presupune doar privilegii , ci și datorii.  ,,Era de datoria mea să îi servesc pe ceilalți, în acord cu regulile strict stabilite pentru toți cei în poziția mea: să fiu acolo unde eram chemată, să îmi plec urechea la nevoile altora, să plâng cu ei sau să mă bucur cu ei, după cum erau împrejurările”, scrie Principesa Ileana, în autobiografia „Trăiesc din nou”.

A primit o educație aleasă, de pregătirea ei ocupându-se în particular profesori străluciți. A învățat engleza, franceza, germană, a studiat pictură și sculptură.  Regina Maria a avut cea mai mare influență asupra formării personalității prințesei care a găsit în mama ei un exemplu demn de urmat. „Prezența mamei radia viață și lumină. Toată lumea o iubea. Toate erau mai frumoase când era ea acolo. Îmi amintesc, cum într-un an de Crăciun, mama a croșetat câte o căciuliță viu colorată pentru copiii dintr-un sat. Vă puteți imagina cu câtă mândrie au purtat acei micuți țărani, căciulițele făcute de mâna unei regine!”, o evocă principesa Ileana pe Regina Maria în autobiografia sa.

Întâlnirea cu îngerii

O întâmplare din copilărie avea să-i influențeze principesei destinul. După cum a povestit în cărțile scrise la maturitate, Ileana s-a întâlnit cu îngerii când avea doar 7 ani. Aflată în camera fratelui său cel mic, Mircea, bolnav de febră tifoidă, Ileana a zărit deasupra patului o făptură cerească: „Era înalt și extrem de frumos, cu aripi mari, albe. În mâna dreaptă ținea o lumânare aprinsă. Zâmbetul lui era cu totul îngeresc: dragoste, bunătate, înțelegere și siguranță izvorau din el. Încântată, am trecut peste cuvertură și, îngenunchind la capul patului, am întins mâna, cu dorința arzătoare de a-l atinge pe surâzătorul meu păzitor, dar el a făcut un pas înapoi, a întins mâna prevenitor și a dat ușor din cap. Eram atât de aproape de el, încât l-aș fi putut atinge cu ușurință. «Oh, te rog, nu pleca!», i-am spus, cuvinte la care toți ceilalți îngeri au privit spre mine și mi s-a părut c-am auzit un râs cristalin, dar de acest sunet nu sunt sigură, deși știu că râdeau. Apoi au dispărut” a descris Ileana momentul întâlnirii cu îngerii în cartea „Sfinții îngeri”.   Momentul din copilărie a marcat-o pe cea supranumită Prințesa îngerilor. Peste toate greutățile și încercările la care a supus-o destinul, prințesa Ileana a trecut cu gândul la momentul din copilărie care i-a marcat existența.

Mica prințesă în război

Refugiată la Iași împreună cu familia Regală în 1916, prințesa Ileana a învățat la vârsta de 9 ani să-și ajute semenii. Regina Maria lucra ca infirmieră și copila, luând exemplu de la mama ei , ajuta sinistrații și le împărțea ajutoare. După cum avea să povestească în autobiografie, în vremea primului război Domnița Ileana a învățat pe propria-i piele ce înseamnă foamea și suferința.  Mai mult decât atât, experiența din timpul primului război mondial i-a dat ocazia prințesei să pună în practică virtuțiile transmise de mama sa: curajul și datoria față de semeni.   Sportul nautic, înotul și iachtingul au fost pasiunile tinerei Ileana. Principesa Ileana a fost singura femeie din România care a obținut brevetul de căpitan de cursă lungă.

Se spune că tânăra prințesă se avânta singură în larg cu yahtul „Isprava”. Pasiunile tinerei  nu i-au fost deloc pe plac fratelui ei Carol  care credea că astfel de sporturi nu sunt potrivite pentru o prințesă. Când Carol a devenit rege i-a cerut principesei să renunțe la practicarea sporturilor care o pasionau. ”Te rog să înlături neîncrederea ce o ai în mine căci știi cât de mult țin la tine și cum mă doare să te văd supărat. Fii îngăduitor, vreau să fac bine, vreau să te mulțumesc, dar sunt tânără și greșesc fără să vreau. În orice clipă sunt gata să te servesc, fiindcă îmi ești Rege și apoi ești fratele meu pe care îl iubesc atât de mult”, i-a răspuns  Ileana regelui Carol.

Căsătorită cu un Habsburg a fost repudiată din țară de Carol al II-lea

Principesa Ileana și-a întâlnit alesul, pe arhiducele Anton de Hasburg , când se afla într-o vizită în Spania. „Un bărbat foarte frumos, înalt, blond, sportiv și distins”, l-a descris Ileana pe cel care avea să îi devină soț în ziua de 26 iulie 1931.    Când Ileana a rămas însărcinată cu primul copil, fratele ei, Regele Carol al II-lea i-a cerut să plece. Regele refuza nașterea pe pământ românesc a desecendenților familiei Hasburg. Ileana a părăsit România împreună cu soțul ei Anton și s-a stabilit lângă Viena, la castelul Sonnberg.  Cei doi au avut împreună șase copii: Ștefan, Maria, Alexandra, Dominic, Magdalena și Elisabeta.  În Austria, prințesa Ileana a pus bazele unui  dispensar pentru săraci și a înființat o cantină socială.

A înființat spitalul pentru răniți „Inima Reginei”  

A revenit în țară împreună cu familia în 1944 și s-a stabilit la Bran. În timpul celui de-al doilea război mondial, principesa a făcut tot ce a putut pentru a ajuta românii răniți în război. A donat în scop caritabil o bucată de pământ din apropierea castelului și așa s-a înființat spital pentru soldații răniți, numit „Inima Reginei”. Ileana s-a ocupat și de dotarea spitalului.   Ca și mama sa în timpul primului război mondial, prințesa Ileana a fost infirmieră pentru răniții din cel de-al doilea război mondial. A asistat inclusiv la operații,trăind momente de groază după cum avea să povestească în autobigrafia sa : ,,Când m-am aplecat, un jet de sânge a țâșnit deodată dintr-o rană mică din pieptul rănitului, iar șuvoiul cald și lipicios mi-a sărit pe gât. Am pus repede podul palmei peste rană și am apăsat tare, dar una din arterele principale era perforată și eforturile mele erau în van. Curând, pânsetul unui copil care se afla lângă mine m-a obligat să uit de groaza provocată de sânge și să am grijă de el. Bietul micuț, stătea întins, fără să fie rănit, pe o targă lângă mama lui, moartă, desfigurată”.

Cutiuța cu pământ românesc  

După ce regele Mihai a fost silit să abdice, principesa a fost obligată să-și părăsească iar țara. Și-a luat rămas bun de la România pe 7 ianuarie 1948. ”Un ultim rămas bun de la mica și îndrăgita noastră casă. De la camera mea cu fotografii minunate și patul confortabil, de la binecunoscutele mese și scaune. La revedere scumpă casă. Nu o să te mai văd niciodată. Aceasta este ultima dată”, scria principesa Ileana pe 7 ianuarie 1948.

A luat cu ea, într-o cutie, o fărâmă de pământ românesc. ”Vanity case-ul” cu pământ le-a atras atenția gardienilor comuniști care au percheziționat bagajele principesei Ileana. ”Nu e aur. Această cutie nu înseamnă nimic pentru dumneavoastră, dar înseamnă totul pentru mine” le-a spus Ileana gardienilor.

S-a călugărit la 52 de ani  

Principesa Ileana a plecat în Elveția și mai apoi în Argentina. S-a stabilit la  Buenos Aires și a înființat aici un cămin pentru refugiații politici români. În amintirea mamei sale i-a dat numele „Regina Maria”. În 1950, Ileana împreună cu copiii se mută în America, la Boston.

Divorțează de arhiduce în 1954.

În America, prințesa Ileana a învățat să trăiască ca o femeie de rând care face piața, spală, gătește și muncește pentru a-și câștiga existența. A dus o viață modestă și experiența trecerii de la statul de prințesă la cel de femeie de rând a povestit-o în autobiografia ” Trăiesc din nou”.  La patru ani de la divorț, principesa trăiește o dramă: fiica sa, Maria Ileana, care era însărcinată, moare într-un accident aviatic.

S-a recăsătorit în 1956 cu doctorul Ștefan Isărescu și s-a spus că a recurs la mariaj pentru a putea primi cetățenie americană. La vârsta de 52 de ani, în 1961, principesa româncă a devenit novice la Mânăstirea ortodoxă ,,Acoperământul Maicii Domnului” din Franța. Divorțează de cel de-al doilea soț, iar în 1967 Principesa Ileana a României  devine  Maica Alexandra.

În America a înființat o mănăstire de maici, în Elwood City, numită „Schimbarea la față”. Principesa a mărturisit în scrierile sale că, de la întâlnirea cu îngerii care i-a marcat existența, întodeauna  și-a dorit să se călugărească. ”În inima mea, întotdeauna am dorit să devin călugăriță. Dar a fost atât de mult de făcut în România, când eram tânără... Cu ajutorul Domnului am găsit echilibrul, fără a fi neloială trecutului. Am fost capabilă să ascult chemarea lui Dumnezeu și statornică în alegerea cursei ce mi-a fost pusă înainte”, spune principesa Ileana devenită Maica Alexandra.

„Atunci mi-am făcut datoria ca prințesă, acum îmi fac datoria față de monahie”  

În SUA, Maica Alexandra și-a petrecut ultimii ani din viață în slujba lui Dumnezeu și a continuat să-și ajute semenii.  A scris ”Sfinții îngeri”, o carte în care povestește experiența trăită în copilărie ,,Într-o zi, dis de dimineață, când aveam șapte ani, am văzut îngerii. Sânt tot atât de sigură și azi, cum eram atunci... Îngerii au o miraculoasă realitate. Activitatea lor printre noi a devenit pentru mine o realitate vitală, pozitivă”, mărturisește, în carte, Maica Alexandra.

În toți anii pe care i-a trăit departe de România, principesa devenită călugăriță a păstrat cutiuța cu pământ românesc. Și-a dorit să revină, măcar o dată, în țară și a reușit să facă asta la vârsta de 81 de ani, în 1990. A revenit în România ca să ajute copiii orfani și întoarsă în America a inițiat o strângere de fonduri sub îndemnul,,Help the children”.   Un an mai târziu după vizita în România, maica Alexandra  a plecat să se întâlnească cu îngerii. A vrut să i se pună pe mormântul din America o cruce de lemn ca în cimitirele din țară. Ultima sa dorință a fost să fie îngropată alături de caseta cu pământ românesc.

sursa: adevarul.ro