Valeriu Râpeanu, profesor, critic literar și scriitor, s-a stins din viață, duminică, la vârsta de 90 de ani. De-a lungul carierei a scris numeroase volume premiate și a influențat generații întregi de filologi.
Valeriu Râpeanu, una dintre figurile emblematice ale culturii române a decedat la vârsta de 90 de ani. Criticul și istoricul literar Valeriu Râpeanu s-a născut la 28 septembrie 1931, la Ploieștiori, județul Prahova. A absolvit Liceul „Sf. Petru și Pavel“ din Ploiești (1950) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1954). Și-a susținut doctoratul în filologie, specializarea literatură universală și comparată.
Redactor la „Gazeta literară” (1954-1959) și „Luceafărul” (1959-1962), redactor și redactor-șef la „Scânteia” (1962-1969), a fost vicepreședinte al Radio-Televiziunii Române (1970-1972), apoi director al Editurii „Eminescu” (1972-1990).
A debutat editorial, în 1958, cu volumul „George Mihail Zamfirescu. Schiță monografică”, continuând cu studiul monografic „Alexandru Vlahuță și epoca sa” (1965), apoi cu eseuri și note de călătorie: „Noi și cei dinaintea noastră” (1966), „Interferențe spirituale” (1970), „Călător pe două continente” (1970), „Interpretări și înțelesuri” (1975), „Tărâmuri unde nu ajungi niciodată. Note de drum și interviuri” (1982), „Memoria și fețele timpului” (1983), „Scriitorii dintre cele două războaie mondiale” (1986), potrivit volumelor „Dicționarul Scriitorilor Români” (Ed. Albatros, 2002) și „Dicționarul General al Literaturii Române” (Editura Univers Enciclopedic, 2006).