Destinul tragic al unicului copil al regelui Carol I. "Prințesa Soare" a murit la doar 4 ani

Iarna lui 1873 o prinde pe mica prințesă în "Bucuresci, adevărata casă a lui Itty". E un Crăciun de vis, de o fru­musețe strălucitoare, cum aveau să îl creioneze zia­rele timpului și memoriile con­tem­poranilor. 14 brazi fru­moși sunt împodobiți și stră­lucesc în lumină, în mijlocul sălii tronului. Elisabeta se stră­duiește din răsputeri ca totul să fie impecabil. Își do­rește cel mai frumos Crăciun pentru Măriuca! Toată lumea bună a Capitalei Principatelor se înghesuie să ia parte la eve­nimentul în care, nu se pu­tea altfel, Prințesa Itty e în centrul atenției. Împarte ea în­săși cadouri pentru fetițele de la azil și se bucură exuberant la toate surprizele pe care i le pregătiseră cei dragi. Pentru prima oară în România, un mare brad e împodobit la Ate­neu, iar sute de familii ne­voiașe pri­mesc cadouri din partea familiei princiare.

Iarna trece repede, iar Itty în­cepe să viseze la Sinaia și la mi­nu­natele ei locuri de joacă de aco­lo. Dar reveriilor Măriucăi le ia locul, peste noapte, delirul. Pe 24 martie, cu o săptămână înainte de Paștele ortodox, prințesa e cuprinsă de friguri puternice. Toți se gândesc, îngrijorați, la epide­mia de scarlatină care bântuie Ca­pitala. Măriuca obișnuia să se joace mereu cu fetițele de pe la azilele pe care le vizita, în sco­puri caritabile, alături de princi­pesa Elisabeta. Cele mai sumbre temeri se adeveresc. Toate somi­tățile medicale de la București se strâng în camera micuței pa­ciente în vârstă de 3 ani și jumă­tate. Diagnosticul sever nu e as­cuns părinților, care însă nu își pierd niciun moment încrederea în Dumnezeu. Pe 27 martie, pe la ora 11 seara, Elisabeta și Carol sunt chemați la că­pă­tâiul Mariei. Copilei îi e rău, e agi­tată și are crize de înăbușire. În Joia patimilor, în crucea nopții, doctorul curții trimite după ceilalți medici. Ora două o prinde pe prințesă sfârșită de boală în brațele bo­nei sale. "Stați cu mine, nu vreau să dorm. Dacă mă culc, adorm și nu mă mai tre­zesc", bâiguia fetița. Cere să i se dea să bea apă din Peleș, pârâiașul fermecat care îi fusese tovarăș de joacă toată vara trecută. Cu fiecare oră ce trece, puterile o părăsesc, iar zorii îi prind pe cei doi părinți, Elisa­beta și Carol, înge­nuncheați și plânși, la căpătâiul unicei lor fiice trecută în lumea de din­colo. "Mami, aș vrea să călă­resc, odată, pe o stea!", îi spu­sese Itty Elisabetei, în febra zilelor de chin de dinaintea ma­relui zbor spre cer.

Vestea morții principesei Maria îndoliază o țară întreagă și consternează toate marile case regale ale Europei. Micul coșciug, închis chiar a doua zi, e purtat pe brațe de însuși Ca­rol, până la capela de la Cotro­ceni, unde Măriuca își primise botezul, în urmă cu mai puțin de patru ani. Nemângâiata prin­cipesă Elisabeta găsește, în toată durerea, puterea de a nu arunca cu pietre spre Dumne­zeu. "Dumnezeu a luat-o la sine din pură bunătate. Îi voi fi veșnic recunoscătoare pentru fericirea de care am avut parte. Căci mai bine să mă transform în stâncă plângătoare, decât să nu fi fost niciodată mamă!". Zile în șir, Elisabeta și Carol pot fi văzuți jelind la mormân­tul acoperit cu un munte de flori. Așezat pe o încântătoare colină în parcul Cotrocenilor, pe locul mormântului Princi­pesei Maria de România se ri­dică un impresionant mauso­leu.

Sursa: formula-as.ro