Nivelul unui biomarker specific, p-tau217, o formă a proteinei tau asociată cu modificările cerebrale caracteristice bolii Alzheimer, s-a dovedit a fi puternic corelat cu apariția ulterioară a tulburărilor cognitive.
Cercetarea, publicată în revista JAMA Network Open. , a analizat datele a 2.766 de femei participante la Women's Health Initiative Memory Study, urmărite timp de până la 25 de ani.
La momentul includerii în studiu, toate participantele aveau funcție cognitivă normală. Probele de sânge recoltate inițial au fost testate pentru nivelul biomarkerului p-tau217, iar pe parcursul următorilor ani cercetătorii au identificat femeile care au dezvoltat probleme de memorie sau demență.
Rezultatele au arătat că femeile cu valori mai ridicate ale p-tau217 aveau un risc semnificativ mai mare de tulburări cognitive, cu probabilitate crescând proporțional cu nivelul biomarkerului.
Profesorul Aladdin H. Shadyab, autor principal al studiului, a explicat că „rezultatele sugerează că am putea identifica femeile cu risc crescut de demență cu decenii înainte de apariția simptomelor, oferind oportunități pentru prevenție și monitorizare timpurie”.
Potrivit sursei citate, analiza a arătat că asocierea dintre nivelurile ridicate de p-tau217 și evoluția cognitivă nefavorabilă nu este identică pentru toate participantele. Corelația este mai puternică la femeile care aveau peste 70 de ani la momentul includerii în studiu, la cele care prezintă gena de risc și la participantele care au urmat terapie hormonală cu estrogen și progestin, comparativ cu cele care au primit placebo.
De asemenea, s-au observat diferențe între femeile albe și cele de culoare în intensitatea corelației, deși combinarea nivelului biomarkerului cu vârsta a îmbunătățit predicția riscului în ambele grupuri.
Cercetătorii subliniază că biomarkerii detectați în sânge reprezintă o alternativă promițătoare la metodele invazive, precum analiza lichidului cefalorahidian sau imagistica cerebrală, și ar putea accelera cercetările privind factorii de risc și evaluarea strategiilor preventive.
Deși în prezent testarea nu este recomandată clinic pentru persoanele fără simptome, descoperirea ar putea permite intervenții timpurii, monitorizare personalizată și o mai bună înțelegere a modului în care genetica, terapia hormonală și procesul natural de îmbătrânire influențează riscul de demență.
