Ca să nu ajungă nimeni în această situaţie, sau ca atmosfera din familie să nu se repercuteze asupra dezvoltării biologice şi psihologice a bebeluşului, soluţia este foarte simplă: tatăl copilului trebuie implicat în toate aspectele care ţin de viaţa, sănătatea şi creşterea noului membru al familiei.
Cu excepţia alăptării, toate activităţile care au legătură cu copilul pot fi împărţite la doi, în clipele când proaspătul tătic nu este la serviciu. Totul începe din primele clipe de viaţă ale bebeluşului. Tatăl îl poate lua în braţe imediat după ce copilul a petrecut un timp cu mămica lui şi i-a simţit bătăile inimii. Dar continuă: un bărbat poate foarte bine să-l hrănească pe copilaş, să participe activ la baia acestuia, să-l îmbrace, să-l legene ca să îl liniştească sau adoarmă, eventual cu ajutorul unui cântec de leagăn, şi chiar să-i schimbe scutecele.
Mai târziu, îl poate duce la plimbare, la doctor, îi poate citi sau îl poate învăţa să joace fotbal. În mod firesc, un bărbat nu are aceeaşi răbdare ca o femeie, dar cu un mic de exerciţiu, mai ales dacă există dorinţă, totul se învaţă. Un tată care îşi propune să devină mai blând se poate transforma foarte uşor în tătic. Chiar dacă se simte presat de calitatea de întreţinător de familie, chiar dacă lucrează 60 sau mai multe ore pe săptămână, un bărbat poate să găsească două ore pe zi, dacă-şi propune, pentru a le petrece, activ sau nu, cu bebeluşul.
Familia este o prioritate, dar pentru echilibrul ei este nevoie de planificare. Şi merită! Copilul va preţui mult acele momente, îi vor da convingerea că este iubit, prin urmare va avea ulterior multă încredere în el. Şi mai este un beneficiu: atasându-se şi de tată în egală măsură, copilul se va simţi în siguranţă.
Dacă i se va întâmpla să fie rănit sau speriat, va cere ajutor şi de la el. Iar toate aceste obişnuinţe vor face din familie una fericită, unde comunicarea bazată pe iubire îi va da copilului un cec în alb pentru o viaţă împlinită.
