Cum ne găsim pacea interioară

Ne dorim să (re)găsim în interiorul nostru un spațiu nepoluat de gânduri perturbatoare, un spațiu fluid și adaptativ precum salcia în vânt, care să permită furtunilor ce se produc în afara noastră să treacă pe lângă noi, fără a ne frânge. Cu toții avem vulnerabilități iar viața e doar o serie lungă de provocări, așa încât chiar avem nevoie de scuturi care să ne apere dacă vrem să ne simțim mai puțin stresați, răniți, vinovați, anxioși, iritabili, frustați sau depresivi. Puterile noastre interioare (dispoziția pozitivă, bunul simț, optimismul învățat, integritatea, pacea interioară, flexibilitatea, determinarea, o inimă bună, înțelepciunea), sunt indispensabile dacă ne dorim să trăim o viață liniștită și plină de iubire.

Psihologii consideră că felul în care ne simțim și acționăm de-a lungul vieții în diverse situații și relații este determinat de trei factori: de provocările cărora trebuie să le facem față, de vulnerabilitățile cu care ne-am ales în urma acelor provocări și de puterile noastre interioare care ne ajută să facem față provocărilor și să ne protejăm de vulnerabilități.

Ce însemnă asta concret? De exemplu, o persoană care a trecut printr-un divorț (provocare) poate duce cu ea o mulțime de traume psihologice în urma cărora se poate alege cu un sentiment de eșec, cu teama de un nou atașament, cu sentimente de vinovăție, furie sau de de afectare a respectului de sine (vulnerabilități).

Totuși, persoana se poate adapta la noua situație apelând la puterile sale interioare – ar putea să descopere că este puternică sau că are o toleranță ridicată la stres ori un temperament tonic și optimist.

E bine de reținut că, atunci când vorbim de pacea interioară, nu ne referim la liniștea pe care o resimțim în afara ,,furtunilor" exterioare ci ne gândim tocmai la o serie de sentimente adaptative care ne ajută să ne menținem echilibrul, indiferent de tunetele și fulgerele de afară.
Primul și cel mai important aspect atunci când luăm hotărârea că ne dorim să trăim echilibrat este să încercăm să ne cunoaștem cu adevărat, să înțelegem care ne sunt slăbiciunile și care ne sunt punctele forte. Nu ne putem raporta corect la ceea ce ne înconjoară, la lumea exterioară, dacă nu știm încă cine suntem.

Experiențele de viață se pot compara cu cei mai buni dascăli. Cu cât sunt mai diverse, cu atât mai multe lecții ne predau. Tot ceea ce trebuie să facem este să învățăm și să interiorizăm lecțiile care ne sunt ,,predate". Se cunoaște astăzi că, în medie, o treime din puterile noastre (interioare) sunt înnăscute pe când celelalte două treimi se dezvoltă pe măsură ce trece timpul și acumulăm experiențe de viață, lucru extrem de bine de reținut. Ce trebuie să înțelegem din asta este ca noi ne putem influența destinul dacă înțelegem că stă în puterea noastră de a face o schimbare în bine. Nimeni în afară de noi nu este responsabil de fericirea noastră.

Cercetările despre modul în care ne putem crește dispozițiile pozitive și valorifica puterile interioare au fost popularizate grație psihologiei pozitive. Experții sunt de acord că, deși nu toată lumea s-a născut cu o personalitate solară, noi putem învăța cum să aducem mai mult sens și satisfacție în viețile noastre.

Să încercăm să ne jucăm puțin, pentru a înțelege mai bine cum stau lucrurile cu iluziile pozitive pentru că, până de curând, se credea că pentru un bun echilibru mental e necesară doar o viziune corectă asupra realității. Studiile indică însă faptul că fericirea devine mai palpabilă și momentele de cumpănă mai ușor de depășit dacă adoptăm o atitudine optimistă.

Să spunem că avem la îndemâna noastră un borcan cu decizii camuflate sub forma unor pastile: iluziile pozitive, lucrurile bune pe care ni le dorim în viață sunt așezate în borcan în formă de pastile de culoare roz iar lucrurile care nu ne fac bine, care ne intoxică viața sunt deghizate în formă de pastile indigo.

E adevărat însă că pastilele roz spre deosebire de cele indigo sunt așezate tocmai la fundul borcanului și este nevoie un efort considerabil pentru a putea ajunge la ele. Stă doar în puterea noastră să hotărâm ce pastile luăm din acel borcan: cele de culoare indigo (cu o mulțime de efecte adverse dar care sunt, desigur, mult mai la îndemână) sau cele de culoare roz (fără nicio contraindicație ci doar cu un efect terapeutic benefic) dar la care putem ajunge cu ceva efort și apelând la voință.

Mai mult, să spunem că, cu cât crește numărul pastilelor roz pe care le înghițim, cu atât scade numărul de pastile indigo din cutie și odată cu ele scad desigur și efectele adverse. În concluzie, dacă rezistăm înclinației noastră naturale de a ne concentra pe experiențele negative, dacă facem efortul de a reuși să trecem peste impulsurile care ne spun să facem ce e mai facil și totusi dăunător pentru noi și dacă suntem consecvenți înghițind pastilele roz, borcanul se va goli ușor, ușor de pastilele indigo și astfel vom constata că viața noastră se schimbă în bine.

"Aceasta este cheia: să încercăm să asimilăm lucrurile bune. Iar asta înseamnă să transformăm experiențele pozitive pasagere în amintiri emoționale de durată", este punctul de vedere al neuropsihologului Rick Hanson. Tot el afirmă că nu pentru felul în care ne simțim pe termen scurt ci mai ales pentru consecințele pe termen lung pe care le imprimă experiențele noastre, fie ele pozitive sau negative, trebuie să avem grijă la modul nostru de a gândi, pentru că gândurile noastre provocă schimbări în rețeaua noastră neuronală. Creierul ia forma gândurilor noastre, ca să spunem așa.

Adică, dacă vom continua să ne focusăm mintea pe autocritică, îngrijorări, dureri și stres ori pe bârfe despre alții, atunci creierul nostru va fi ,,sculptat", luând forma unei reactivități sporite, va fi vulnerabil la anxietate și dispoziții depresive, se va concentra doar asupra amenințărilor și pierderilor și va fi înclinat spre furie, tristețe și vină.

Pe de altă parte, dacă vom continua să ne concentrăm atenția asupra unor evenimente și condiții plăcute – de exemplu la faptul că cineva a fost drăguț cu noi, că avem un acoperiș deasupra capului, vom încerca să punem accent pe sentimentele plăcute, pe lucrurile pe care reușim să le facem, pe plăcerile fizice și pe calitățile și bunele noastre intenții, atunci, în timp, creierul nostru va lua o formă diferită, va coda aceste stări mentale pasagere în trăsături neuronale de lungă durată, conducând astfel la o perspectivă optimistă realistă, o stare de spirit pozitivă și un sentiment al propriei valori.

Pe final, un exemplu practic. Atunci când ne dorim să fim o persoană puternică, să ne dezvoltăm tocmai această putere interioară, în primul rând, trebuie să ne amintim diferitele ipostaze în care ne-am simțit în acest fel. Să încercăm să fim atenți la modul în care ne privește copilul nostru (un adult este mereu puternic în mintea unui copil), să fim conștienți că am parcurs în viața noastră momente extrem de grele pe care le-am depășit cu brio, să ne amintim că am fost centrul de putere al unei persoane dragi atunci când era bolnavă sau avea nevoie de noi sau că noi înșine suntem considerați persoane puternice de către unul dintre prietenii nostri sau de către o vecină ori un coleg de serviciu. În al doilea rând, să lăsăm această experiență să se scufunde profund în mintea noastră și să o transformăm într-o stare de bine care durează, păstrând-o în minte câteva zeci de secunde și permițându-i să ne umple tot corpul, până când simțim ca ea face parte din noi iar noi facem parte din ea...

Alte lucruri la care putem recurge atunci când dorim să ne regăsim echilibrul interior pot fi meditația, yoga – de fapt, orice metodă care facilitează dialogul interior -, încercarea de a ne rezolva problemele și de a nu le amâna, precum și renunțarea la paradoxuri (fiindcă suntem construiți din contradicții: ne dorim liniște interioară dar în același timp nu putem renunța la o viață tumultoasă, prea plină). Nu în ultimul rând, să încercăm să ne înconjurăm de oameni tonici și optimiști care cred în valori, să selectăm informațiile pe care le acumulăm, evitându-le pe cele cu impact negativ.

Psiholog Irina Alexandrescu