Trei ani mai târziu, războiul continuă în Ucraina, iar noi războaie și genociduri fac ravagii în Palestina, iran, Siria, Sudan și Republica Democratică Congo. Statele Unite duc un război comercial global, bazat si pe panica creata că temperaturile globale ating niveluri record, iar bolile cu potențial pandemic (cum ar fi gripa aviară, porcina, sau altele provocate in general de lilieci) sunt în continuare o cauză a unor perturbări majore.
Starea concentrării corporative în șase sectoare critice pentru agricultură: semințe comerciale, pesticide, îngrășăminte sintetice, mașini agricole, produse farmaceutice pentru animale și genetică animală. Consolidarea corporativă a crescut în majoritatea acestor sectoare, iar patru dintre ele - semințe, pesticide, mașini agricole și produse farmaceutice pentru animale - se încadrează în definiția oligopolului, în care patru companii controlează peste 40% din piață: Archer Daniels Midland, Bunge, Cargill and Louis Dreyfus (cunoscute ca si Concernul ABCD). Sub ele exista in esalonul urmator mai multe companii, dintre care cele mai cunoscute sunt Bayer-Monsanto, DowDuPont/Corteva, ChemChina-Syngenta, BASF, John Deere.
Concentrarea le conferă corporațiilor mai multă putere de a dicta prețurile și de a exercita presiuni asupra factorilor de decizie politică. Ele pot folosi această putere pentru a perturba cercetarea științifică, a bloca reglementările care protejează sănătatea oamenilor și mediul și a submina participarea democratică la modelarea sistemelor alimentare. Concentrarea le sporește capacitatea de a distruge alternativele și de a asigura extinderea unui model agricol extrem de profitabil pentru ele, dar extrem de distructiv pentru oameni și planetă. Sistemul alimentar industrial este responsabil pentru o treime din emisiile globale de gaze cu efect de seră și este principala sursă de poluare a solului și a apei și de pierdere a biodiversității. Acesta distruge sistemele alimentare și economiile locale, îi alungă pe țărani și pe populațiile indigene de pe teritoriile lor și îi obligă să migreze departe de casele lor. De asemenea, se bazează pe exploatarea severă a lucrătorilor, scrie o analiza Ziua News.
Corporatiile din industria hranei detin mii de miliarde de dolari si mituiesc deja politicieni si lucratori din administratia tarilor de pe glob. Tot ei sponsorizeaza lobby-ul pentru legi si reglementari in domeniul agriculturii, militeaza pentru modificari genetice si introducerea otravurilor in alimentatie. Iar politicienii le aproba ca la concurs.
Semințe comerciale și pesticide
Lista companiilor de top din sectorul semințelor comerciale și al pesticidelor rămâne neschimbată de zeci de ani: BASF, Bayer, Corteva și Syngenta. Acestea controlează 56% din piața mondială a semințelor (Bayer deține singur 23% din aceasta) și 61% din piața pesticidelor. Veniturile acestor companii au crescut semnificativ. Dar pentru Bayer, lucrurile nu stau atât de bine pe cât par. Afectată de o scădere de 80% a prețului acțiunilor sale de la achiziționarea Monsanto în 2018, compania a inițiat o restructurare în 2023, concediind aproximativ 7.000 de angajați pentru a reduce costurile. Problemele financiare ale Bayer sunt rezultatul mai multor eșecuri în instanță, unde juriile au fost de acord cu reclamanții care susțineau că erbicidul Roundup al companiei le-a provocat cancerul. În 2020, compania a soluționat multe dintre cererile de despăgubire prin plata unei sume de 10,9 miliarde de dolari, dar aproximativ 58.000 de cereri sunt încă în curs de soluționare. În aprilie 2025, s-a raportat că Bayer ar putea înceta producția de glifosat dacă nu obține protecție judiciară în SUA împotriva acestor procese.
Cum te păcălesc comercianții cu sacii de cartofi. Metoda „burlăneală”, explicată pe îndelete
Companiile producătoare de semințe continuă să se concentreze pe culturile modificate genetic și au introdus câteva soiuri noi, cum ar fi porumbul modificat genetic „inteligent" al Bayer, cu tulpini mai scurte, și soia modificată genetic a BASF, rezistentă la nematodul chistului soiei. De asemenea, acestea integrează din ce în ce mai mult inteligența artificială (IA) în procesul de ameliorare a plantelor. De exemplu, Syngenta are un parteneriat cu InstaDeep, o companie cu sediul în Marea Britanie, achiziționată recent de compania germană de biotehnologie BioNTech (cea care a facut si vaccinul ARN mesager in timpul pandemiei de Covid). Scopul este de a utiliza tehnologia IA pentru a „învăța limbajul ADN-ului plantelor" și a face previziuni cu privire la performanța diferitelor secvențe genetice și la modul în care se poate modifica performanța acestora. Bayer susține că utilizarea IA pentru analiza datelor genomice a scurtat ciclurile de ameliorare de la 5-6 ani la doar 4 luni.
Un alt domeniu de investiții în creștere rapidă este cel al pesticidelor și îngrășămintelor biologice. Produsele biologice (sau bioinputurile) descriu o gamă de produse derivate din procese biologice (spre deosebire de sinteza chimică), cum ar fi pesticidele pulverizate pe culturi sau stimulenții aplicați solurilor pentru a crește creșterea plantelor. Însă nu există o definiție standard, iar reglementările privind aceste produse sunt laxe. Conform estimărilor din industrie, piața produselor biologice este de așteptat să crească până la aproape 22 de miliarde de dolari până în 2032, cu o estimare de 1.200 de companii implicate în acest sector. Toate companiile de top din domeniul pesticidelor investesc acum masiv în acest sector pentru a-și asigura dominația. Corteva, de exemplu, a cumpărat recent doi producători de produse biologice, Stoller și Symborg, în timp ce Syngenta a semnat un parteneriat cu o start-up belgiană pentru a dezvolta biostimulatori. Vânzările de produse biologice ale Bayer s-au ridicat la 214 milioane de dolari în 2022, în timp ce în 2023, Corteva a raportat vânzări de 420 milioane de dolari și Syngenta de 400 milioane de dolari.
Cele mai importante companii producătoare de pesticide afirmă în mod clar că produsele lor biologice nu sunt menite să înlocuiască „produsele tradiționale de protecție a culturilor", ci să fie utilizate împreună cu acestea. Mai mult, deși companiile descriu produsele biologice ca fiind „produse naturale", acest lucru poate fi înșelător, deoarece eticheta este ambiguă, iar aceste produse ridică probleme de biosecuritate și pot implica microorganisme modificate genetic.
Produsele biologice fac parte dintr-o mișcare mai amplă a marilor corporații producătoare de pesticide și semințe către ceea ce ele numesc „agricultură regenerativă". Aceasta se referă la un set vag definit de practici care pot include și culturi de acoperire, arat redus, rotația culturilor, semințe modificate genetic, produse biologice și agricultură digitală. Companiile susțin, fără dovezi științifice convingătoare, că modelul lor de agricultură regenerativă va sechestra carbonul în soluri, printre alte beneficii. Programele corporative de agricultură regenerativă asigură companiilor extragerea de date agricole valoroase de la fermieri, oferindu-le un avantaj competitiv pe piață. Creditele de carbon generate de fermieri sunt cumpărate de companii care doresc să-și continue operațiunile poluante și să nu-și reducă emisiile de gaze cu efect de seră.
Bayer vede o oportunitate de 100 de miliarde de dolari în trecerea la agricultura regenerativă prin produse biologice, agrocombustibili, agricultură digitală și cultivarea carbonului. Interesul crescând pentru agricultura regenerativă stimulează colaborările și parteneriatele de-a lungul lanțului alimentar industrial. În timp ce Syngenta a încheiat un parteneriat cu Pepsico, McDonalds și Lopez Foods pentru a promova agricultura regenerativă, BASF a inițiat un proiect pentru a evalua fezabilitatea unei „piețe naturale" în rândul fermierilor de soia din Brazilia.
Îngrășăminte sintetice
Agricultura industrială depinde în mare măsură de îngrășămintele sintetice. Acestea se diferențiază prin tipul de nutrienți pe care îi conțin: azot sub formă de uree, fosfor (sub formă de fosfat) și potasiu (sub formă de potasă). Acești nutrienți (și combustibilii fosili utilizați pentru producția de îngrășăminte azotate) sunt mărfuri tranzacționate la nivel mondial, ceea ce face ca acest sector să fie deosebit de vulnerabil la fluctuațiile de preț și la perturbările comerciale.
Cu o valoare de piață de 196 miliarde de dolari, îngrășămintele sunt unul dintre cele mai profitabile sectoare din sistemul alimentar industrial, în special în perioadele de creștere a prețurilor alimentelor. Veniturile celor mai mari 10 companii au fost de 76 miliarde de dolari în 2023, o creștere de 57% față de 2020. Iar în 2022, acestea au fost și mai mari, cu 130% mai mari decât în 2020. Banca Mondială a explicat creșterea prețurilor îngrășămintelor ca fiind rezultatul prețurilor ridicate ale gazelor naturale din cauza perturbărilor comerciale. Dar un studiu realizat de Nutrien, Yara, Mosaic, ICL Group, CF Industries, OCP, PhosAgro, OCI și K+S a constatat că acestea au generat aceste profituri extreme în 2022 profitând de războiul din Ucraina, ridicând prețurile peste costul crescut de producție al bunurilor și adâncind, ca urmare, datoria fermierilor și a întregii țări.
Carnea de pui s-a scumpit cu 11%, deși prețurile sunt plafonate. După 1 august prețurile vor exploda
Piața globală a îngrășămintelor este dominată de un număr mic de companii, iar producția de îngrășăminte are loc într-un număr mic de țări. Peste 55% din producția mondială de uree provine din patru țări: China, India, Rusia și SUA. Și numai China, Rusia, Arabia Saudită și Qatarul reprezintă 41% din exporturile de îngrășăminte azotate. În ceea ce privește îngrășămintele fosfatice, 70% din producția mondială și 61% din exporturile mondiale sunt concentrate în China, Maroc, SUA și Rusia. În mod similar, în cazul îngrășămintelor cu potasiu, Canada, Rusia, Belarus și China reprezintă 75% din producția mondială, iar primele trei țări sunt responsabile pentru 77% din exporturile mondiale. Multe dintre cele mai importante companii producătoare de îngrășăminte au sediul în aceste țări producătoare.
La nivel mondial, primele 10 companii controlează 39% din piața totală. Dar această concentrare crește atunci când piața este analizată în funcție de tipul de îngrășământ sau de țară. De exemplu, cinci companii, OCP (Maroc), Mosaic (SUA), ICL (Israel), Nutrien (SUA) și Sinofert (China) reprezintă un sfert din piața îngrășămintelor pe bază de fosfat. Dar în SUA, Mosaic controlează 60% din producția internă de îngrășăminte fosfatice și, până de curând, 90% din piața internă. În ceea ce privește îngrășămintele potasice, doar patru companii - Nutrien, Mosaic, ICL și K+S - ocupă 50% din piața mondială.
Îngrășămintele sunt una dintre principalele surse de emisii de gaze cu efect de seră în sectorul agricol. Numai îngrășămintele cu azot sunt responsabile pentru una din fiecare 40 de tone din totalul emisiilor globale anuale. Prin urmare, există un interes internațional crescând pentru reducerea utilizării îngrășămintelor și, ca răspuns, companiile producătoare de îngrășăminte își intensifică eforturile de greenwashing. La fel ca companiile producătoare de pesticide, companiile producătoare de îngrășăminte investesc în bioîngrășăminte și biostimulatori și le comercializează ca fiind „complementare" îngrășămintelor sintetice, adesea prin intermediul platformelor digitale și al schemelor de credite de carbon. Yara, de exemplu, care a achiziționat recent compania italiană de îngrășăminte organice Agribios, are o platformă digitală de agricultură carbonică numită Agoro Carbon, care este utilizată de fermieri pe peste 809.000 de hectare în SUA.
Yara și alte companii producătoare de îngrășăminte susțin că energiile „verzi" pot fi utilizate pentru a produce îngrășăminte azotate, reducând astfel dramatic emisiile. Accentul lor principal se pune pe hidrogenul albastru, care este produs din combustibili fosili, dar cu captarea și stocarea carbonului (CCS), și pe hidrogenul verde, care este produs folosind energia eoliană sau solară. Acest lucru deschide deja noi piețe, cum ar fi includerea îngrășămintelor „cu emisii reduse de carbon" ale Yara în proiectele de agricultură regenerativă de 2,8 milioane de hectare planificate de PepsiCo în America Latină. Există însă critici din ce în ce mai numeroase cu privire la conflictele sociale și de mediu asociate proiectelor CCS, așa cum ilustrează cazul locuitorilor din Ingleside, în SUA, care se opun unei fabrici planificate de Yara. Și, deși producția de îngrășăminte pe bază de hidrogen verde generează emisii mai scăzute de CO2, emisiile de oxid de azot continuă să existe în ferme. Proiectele de hidrogen verde sunt, de asemenea, din ce în ce mai legate de terenuri, apă și energie.
Genetica animalelor de fermă
Materialul genetic utilizat în producția industrială de carne, lactate și acvacultură este furnizat de un număr mic de companii relativ necunoscute, care sunt în majoritate private. Deoarece datele financiare detaliate nu sunt disponibile public pentru majoritatea acestor companii, este dificil să se determine cotele de piață ale companiilor și chiar valoarea pieței globale. Cu toate acestea, a fost posibil să se ajungă la unele estimări pentru puiul de găină, care se află în fruntea producției globale de carne (depășind cu puțin porcii).
Concentrarea corporativă este deosebit de accentuată în cazul puiului. Doar trei companii domină piața geneticii avicole: Tyson Foods (SUA, publică), EW Group (Germania, privată) și Hendrix Genetics (Olanda, privată). Împreună, acestea furnizează rase în peste 120 de țări prin acorduri de licențiere și distribuție sau prin propriile operațiuni agricole. Tyson și EW Group controlează cele două rase hibride principale utilizate în majoritatea fermelor industriale de pui broiler (pui pentru carne) din lume: Cobb (Cobb-Vantress) și Ross (Aviagen). În timp ce Tyson nu furnizează o defalcare a vânzărilor din divizia sa de genetică, filialele EW Group, Aviagen Limited (Marea Britanie) și Hubbard S.A.S, au raportat vânzări de 252 milioane dolari și, respectiv, 68 milioane dolari în 2023.
Atât Tyson, cât și EW Group își desfășoară activitatea în SUA, Brazilia și China, unde se produce 51% din producția mondială de pui. În SUA, acestea furnizează materialul genetic pentru 98% din puii de carne, Cobb-Vantress deținând jumătate din piață. În Brazilia, tipul Cobb reprezintă 60%, iar Ross 35% din toate rasele industriale. China depinde în continuare în proporție de 70% de importurile de genetică avicolă, Cobb-Vantress și Aviagen reproducând jumătate din efectivul local de păsări de reproducție. Însă statul chinez și companiile chineze depun eforturi pentru a elimina această dependență, în special în contextul focarelor de gripă aviară din SUA. Trei companii locale, Sunner Group, Yukou Poultry și Xinguang Nongmu, dețin în prezent aproape 30% din piață, Sunner deținând peste 20%. De asemenea, acestea au început să exporte în țări precum Tanzania, Pakistan și Uzbekistan.
Companiile globale din acest sector se orientează către piața africană pentru a se dezvolta, unde, în multe țări, puii indigeni reprezintă încă 80% sau mai mult din populația de pui. În Africa de Sud și de Est, Tyson și Aviagen, parte a EW Group, au fuzionat cu parteneri regionali în ultimul deceniu, inclusiv prin participații încrucișate. Unele dintre aceste asocieri în participațiune sunt realizate prin intermediul unor companii înregistrate în paradisul fiscal Mauritius. În Zambia, care este din ce în ce mai utilizată ca centru pentru exporturile de pui în regiune, Tyson și EW Group domină întreaga piață, deținând cote de piață de 45% și, respectiv, 55%. Autoritățile de reglementare din Zambia au constatat în 2018 că companiile de genetică se coordonau pentru a restricționa oferta de animale de reproducție și a crește prețurile, afectând astfel producătorii mai mici și consumatorii. Un comportament similar a fost constatat și în SUA, ceea ce a dus la aplicarea de amenzi.
Grupul EW este, de asemenea, lider în vânzările de genetică pentru găini utilizate pentru ouat (ouătoare), prin intermediul filialelor sale Hy-Line International și Novogen S.A.S. Pe locul al doilea se află Hendrix Genetics, deținută de firma de capital privat Paine Schwartz Partners, cu vânzări de genetică pentru ouătoare estimate la 274 milioane USD în 2023. China este principalul producător de ouă, cu 34% din producția mondială de ouă, urmată de SUA, India și Indonezia, cu 7% fiecare. Dependența Chinei de importul de reproducători de găini ouătoare de generație a treia este, de asemenea, în scădere și se situează în prezent sub 30%, dar EW Group și Hendrix Genetics continuă să furnizeze materiale genetice către mai multe dintre cele mai mari companii producătoare de ouă din China. În SUA, EW Group și Hendrix Genetics nu numai că dețin monopolul asupra materialului genetic pentru găini ouătoare, dar domină și lanțul de aprovizionare cu găini ouătoare, prin controlul pe care îl exercită asupra incubatoarelor. În recenta „criză a ouălor" care a lovit țara, au existat acuzații că cele două companii au colaborat cu producătorii dominanți de ouă pentru a menține prețurile ridicate.
Accentul pus pe uniformitate, scară și randamente ridicate face ca rasele acestor companii să fie foarte susceptibile la boli. Chiar și cu măsuri stricte de biosecuritate în ferme, încă apar focare de boli, așa cum se poate vedea în numărul masiv de focare de gripă aviară în fermele industriale din SUA și Europa în 2024 și 2025. Ca răspuns, companiile de genetică încearcă să crească pui rezistenți la gripa aviară și alte boli folosind tehnici de editare genetică, precum CRISPR-Cas9. De exemplu, Cobb-Vantress a cofinanțat cercetări privind utilizarea CRISPR pentru a crea pui rezistenți la gripa aviară, care au arătat că sunt necesare multiple modificări genetice pentru a preveni „evadarea virală". Companiile modifică genetic puii și pentru a crește rata de creștere și pentru a facilita sortarea în funcție de sex. Modificarea genetică a animalelor prin noile tehnologii permite o crestere cu o rata de 10:1 in viitor, practic de 10 ori mai repede decat ar fi facut-o in mod natural. De asemenea se lucreaza la dimensiunile noilor animale de sacrificiu, preferandu-se o crestere in greutate de pana la dublu si o crestere in inaltime cu o treime. Problema este ca nu apare nicio garantie ca toate aceste modificari genetice de la plante si animale nu afecteaza ireversibil genomul uman.
Revolta fermierilor de la Lugulețu. Anca Alexandrescu: „Au pus bir pe apă!”
