Floarea-de-colț. Tradițional, floarea de colț este un simbol al dragostei, iar bărbații își demonstrau iubirea aventurându-se pe stâncile munților pentru a culege o floare de colț și a o dărui apoi fetei dragi.
Floarea-de-colț. Legenda românească a florii de colț este asociată cu momentul nașterii Mântuitorului. Steaua care i-a călăuzit pe magi spre Bethleem și-a considerat încheiată misiunea și a dorit să coboare pe pământ. Tot căutând un loc de odihnă a găsit un loc ca nici unul altul, semeț și cufundat în pace, Bucegii. În căderea printre stânci, s-a desfăcut în mii de steluțe care au dat naștere florii albe ca lâna, floarea de colț.
FLOAREA-DE-COLȚ: I se spune Floarea Reginei
Floarea-de-colț. Ocrotită de lege încă din 1933, delicata floare de colț, simbol al dragostei și purității în tradiția românească, are mai multe denumiri printre care și Floarea Reginei. Dorința comuniștilor de a șterge din conștiințe monarhia a mers până la interzicerea acestei denumiri.
FLOAREA-DE-COLȚ: cum să o recunoști
Este o planta perena, lânat-tomentoasă , cu o tulpina dreapta, ce poate ajunge pana la 50 - 80 cm, fara ramificatii. Frunzele bazale sunt dispuse in rozeta, sunt sublanceolate, uneori subspatulate. Frunzele tulpinate sunt alungite sau liniar lanceolate, iar pe fata superioara sunt slab paroase. In pamant un rizom cilindric(tulpina subterana, lipsita de clorofila cu aspect asemanatoare radacinii), acoperit cu resturi de frunze negre-brune din care se desprind numeroase radacini, iar la suprafata pamantului formeaza o rozeta de frunze, din mijlocul carora se ridica o tulpina scurta de 5 - 20 cm, uneori de 30 cm, ce poarta o inflorescenta numita calatidiu, de forma unui disc, in care sunt grupate, in mod normal, florile.
Floarea de colt: Clasificare
Regn: Plantae
Subregn: Tracheobionta
Incregnatura: Magnoliophyta
Clasa: Magnoliopsida
Subclasa: Asteridae
Ordin: Asterales
Familie: Asteraceae
Gen: Leontopodium
Specie: Alpinum
Nume: Leontopodium Alpinum
Leontopodium Alpinum in Atlasul Botanic↑
Floarea-de-colț, (leontopodium alpinum, după denumirea sa științifică) este cunoscută în Elveția, Austria sau Germania, unde este un simbol național, ca Edelweiss, nume compus din „edel", aristocratic, și „weiss", alb.
Floarea-de-colț. La români are mai multe denumiri, ca floarea reginei, albumeală, albumița, edelvais, flocoșele, steluță, floarea-doamnei, siminic, tudeliță, floarea Bucegilor, sau, pur și simplu, Floarea, nume care concentrează importanța sa printre toate celelalte flori.
FLOAREA-DE-COLȚ: Originară din stepele Asiei
Floarea-de-colț. Interesant este că, în jurul anului 1900, floarea de colț era cunoscută în România și ca Floarea Reginei, denumire dată în cinstea Reginei Elisabeta, căreia îi era foarte dragă. Mai târziu, însă, comuniștii au interzis această denumire, din dorința de a șterge definitiv din conștiințe tot ceea ce ținea de Regalitate și monarhie.
Floarea-de-colț. Originară din stepele Asiei, unde crește la fel de deasă ca iarba, floarea de colț este o plantă perenă, de o frumusețe aparte și, totodată, cea mai rară din întreaga floră montană. Este și motivul pentru care a fost declarată monument al naturii și este ocrotită prin lege încă din 1933, potrivit Adevarul. Crește în munții calcaroși, în pajiștile de pe versanții abrupti și însoriți, sau pe stâncării, unde își fixează rădăcina în puținul pământ adunat în scobituri.
Floarea-de-colț. Floarea reginei crește în Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpați, Pirinei, dar și în Asia Centrală și de Est. În țara noastră, poate fi zărită, în lunile iulie și august, când înflorește, pe stânci aproape inaccesibile omului din Munții Vrancei, Bucegi, Făgăraș, Munții Maramureșului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlău, Retezat, Godeanu. Este protejată în mai multe rezervații naturale, cum ar fi Piatra Craiului, Munții Bucegi, Ciucaș, iar în rezervația botanică din Alba, floarea de colț coboară la cea mai mică altitudine din Europa, aproximativ 600 de metri.
