Ajuns la conducerea Republicii Islamice în 1989, după dispariția mentorului său, Ruhollah Khomeini, Khamenei a devenit cel mai longeviv lider din regiune. Cei peste 36 de ani în fruntea statului iranian au fost definiți de represiuni interne, limitări severe ale drepturilor femeilor și minorităților, dar și de susținerea activă a unor grupări armate precum Hamas și Hezbollah.
Însă dincolo de dimensiunea politică și militară, investigațiile au indicat existența unui colos financiar construit metodic, cu ramificații în aproape toate sectoarele-cheie ale economiei iraniene.
Setad – mecanismul discret al acumulării de avere
În centrul acestui sistem s-a aflat o structură puțin cunoscută publicului larg: Setad, abrevierea pentru „Setad Ejraiye Farmane Hazrate Emam” – Cartierul General pentru Executarea Ordinului Imamului. Entitatea a fost înființată inițial cu rolul de a administra proprietățile considerate abandonate după Revoluția Islamică din 1979.
În timp, potrivit unei investigații publicate în 2013 de Reuters și citată ulterior de Daily Mail, organizația și-a extins masiv influența. Setad ar fi revendicat în instanțe mii de imobile, susținând, în numeroase cazuri contestate, că acestea fuseseră abandonate. Proprietățile ajungeau ulterior la licitație sau erau recuperate de foștii deținători doar după plata unor sume considerabile.
Structura ar fi beneficiat de un control aproape exclusiv asupra proceselor de confiscare în numele liderului suprem. Pe măsură ce portofoliul imobiliar creștea, Setad a trecut dincolo de piața proprietăților, achiziționând participații în zeci de companii publice și private din domenii strategice: finanțe, petrol, telecomunicații, industrie farmaceutică și agricultură.
Estimarea Reuters plasa valoarea activelor imobiliare la aproximativ 52 de miliarde de dolari, la care s-ar fi adăugat încă 43 de miliarde de dolari în participații corporative. Deși dimensiunea exactă a imperiului este dificil de verificat din cauza opacității structurii financiare, amploarea sa a fost considerată comparabilă, de analiști, cu averea șahului înlăturat în 1979.
Nu există dovezi publice că Ali Khamenei ar fi folosit personal aceste fonduri pentru îmbogățire directă. Cu toate acestea, controlul asupra unei asemenea rețele i-ar fi oferit o pârghie politică și economică uriașă.
Puterea absolută și dosarul nuclear
În calitate de lider suprem, Khamenei avea ultimul cuvânt în toate deciziile majore ale statului. Inclusiv în ceea ce privește programul nuclear iranian – un subiect care a alimentat ani la rând tensiunile cu Statele Unite și Israel.
Pe plan regional, Teheranul a investit masiv în așa-numita „Axă a Rezistenței”, sprijinind financiar și militar grupări precum Hamas în Gaza, Hezbollah în Liban, mișcarea Houthi din Yemen și alte miliții aliate din Siria și Irak. Această strategie a consolidat influența Iranului în regiune, dar a amplificat confruntarea cu Occidentul și cu rivalii regionali.
Umbra succesiunii: averea și rețeaua lui Mojtaba Khamenei
După ani în care speculațiile privind succesiunea au circulat intens, atenția s-a mutat și asupra fiului liderului suprem, Mojtaba Khamenei, considerat de unii susținători drept un posibil continuator al sistemului.
Relatări publicate de Bloomberg au indicat că Mojtaba ar fi construit în ultimii ani un portofoliu extins de investiții externe. Printre acestea s-ar număra proprietăți de lux în Regatul Unit, vile în Dubai și hoteluri în Europa. Numele său nu figurează direct în documentele oficiale, activele fiind deținute prin companii-paravan și intermediari în jurisdicții precum Regatul Unit, Elveția, Liechtenstein sau Emiratele Arabe Unite.
În 2019, Departamentul Trezoreriei al Statelor Unite a impus sancțiuni împotriva sa, susținând că l-a reprezentat pe liderul suprem „într-o capacitate oficială”, fără a ocupa o funcție publică aleasă. Ulterior, și autoritățile britanice au anunțat sancțiuni pentru activități considerate ostile.
Conform investigațiilor, Mojtaba ar fi avut legături strânse cu Garda Revoluționară Islamică și cu forța sa de elită, Quds, precum și cu miliția Basij. Presa internațională a informat luni că Mojtaba ar fi fost ucis în atacurile israeliano-americane.
Un contrast dur: miliardele din umbră și economia în criză
Averea asociată numelui Khamenei contrastează puternic cu realitatea economică a Iranului. Țara, cu o populație de aproximativ 93 de milioane de locuitori, s-a confruntat cu inflație ridicată, sancțiuni internaționale și un nivel crescut al șomajului.
Pe plan intern, perioada sa la conducere a fost marcată de reprimarea disidenței și de restricții dure impuse femeilor și minorităților religioase sau sexuale. În paralel, pe plan extern, sprijinul financiar și militar acordat grupărilor aliate a consolidat poziția regională a Teheranului, dar a menținut tensiunea constantă cu Occidentul.
În spatele retoricii oficiale și al discursului ideologic, investigațiile internaționale au conturat imaginea unei structuri economice vaste, construită în tăcere, care a funcționat ca un pilon esențial al puterii absolute exercitate timp de peste trei decenii.
