Dupa mai bine de un secol de la înființarea primei linii telefonice din Romania, Romtelecom atinsese apogeul în anii '90, cu peste 3 milioane de abonati. Si era, poate, cea mai profitabila companie a tarii. Dar si cea mai râvnită.
Astfel, in 1998, Guvernul Radu Vasile pune pe piață una dintre cele mai mari companii din portofoliul statului. Valoarea companiei se ridica atunci, dupa unele calcule, la peste 2 miliarde de dolari.
In aceeasi perioada, Polonia scoatea la vanzare si ea, compania nationala de telefonie, Polski Telekom, careia ii stabileste o valoare de 18 miliarde de dolari.
Strategia primei mari privatizari din Romania eșaloneaza procesul în trei etape, care urmară să se intindă pe o peridă de 20 de ani.
1. Vânzarea a 21% din acțiuni, acompaniată de o majorare de capital care să-l ducă pe cumpărător la 35%
2. Efectuarea unei oferte publice inițiale de acțiuni, anterior împlinirii a trei ani de la tranzacție, la un preț mai mare decât prețul din contractul de privatizare
3. Vânzarea restului acțiunilor statului, după cinci ani de la tranzacție, adjudecătorul primei etape urmând să aibă drept de preempțiune.
Sorin Pantis, ministrul Comunicatiilor de la acea vreme, organizează o licitatie pentru ocuparea postului de consultant al Guvernului. Firma câștigatoare urma să facă evaluarea tehnica, juridica si financiara a operatorului national de telecomunicatii.
"Este un semnal că se face reforma. De asemenea, importanța tranzacției rezidă și în aportul la rezerva valutară, într-o perioadă în care România a fost declasificată pentru că rezerva sa valutară nu este suficient de mare pentru plata datoriei externe", afirma Pantiș în 1998.
Gigantul anglo-american, Goldman Sachs, castiga licitatia. Iar succesul îi aduce peste 8 milioane de dolari. Doar ca tranzactia ridica suspiciuni procurorilor, iar cazul este anchetat de catre Parchetul General.
Privatizarea continuă, însă. Din cele 5 firme interesate de afacere, grecii de la OTE reușesc să cumpere 35% din capitalul social al companiei si primesc dreptul de uzufruct pentru inca 16% din actiuni. Pentru tot, firma elena plateste doar 700 de milioane de dolari.
Pe lângă acțiuni, OTE obține câteva avantaje majore: partea română se angajeaza ca timp de cinci ani să mențină monopolul comunicațiilor prin fir, să nu vândă alte acțiuni fără acordul OTE, să acorde companiei o licență de telefonie fixă și una de telefonie mobilă.
În schimb, OTE se angajeaza ca în 4 ani sa dubleze valoarea acțiunilor ROMTELECOM.
Pentru acest lucru, OTE cere dreptul de uzufruct pentru încă 16% din acțiuni, adică majoritatea în consiliul de administrație, dar nu și dreptul la dividendele aferente celor 16 procemte.
Cele mai importante obiective de dezvoltare ale ROMTELECOM, care trebuie atinse până la 31 decembrie 2002, sunt:
- înlocuirea centralelor analogice cu cele digitale;
- instalarea în medie a 350.000 de noi linii telefonice pe an;
- înlocuirea anuală a 100.000 linii telefonice vechi
- creșterea gradului de digitalizare a rețelei si telefonizarea satelor cu peste o mie de locuitori.
Finanțările trebuie asigurate de OTE și de ROMTELECOM, fără garanții guvernamentale.
