Unii au numit-o o găselniță, alții o luptă pentru putere, în care niciunul dintre lideri nu a vrut să cedeze fotoliul de la Palatul Victoria. Dar, pentru ca toată lumea sa fie mulțumită, s-a apelat la varianta cu doi prim-miniștri prin rotație.
Pentru români a fost și un prilej de a inventa bancuri pe seama celor doi premieri care urmau să îndeplineasca funcția pe rând.
Totuși, pe lângă toate acestea, rămâne o întrebare. Ar avea sau nu succes guvernul cu doi premieri alternativi?
Pentru a afla un răspuns am căutat în istoria lumii și am observat că cea mai vastă experiență în rotația premierilor o are Israelul care a implementat prima oară aceasta formă de guvernare în anul 1980.
Este varianta care se încearcă acum în România, fără constrângeri legale care să ducă la schimbarea premierului si a deținătorilor portofoliilor ministeriale, la jumătatea mandatului.
În 2020, Israel a proiectat cea de-a doua rotație pentru guvernul condus alternativ de Netanyahu și Gantz, iar în prezent, Israel este condus de un nou guvern rotativ, Bennett-Lapid.
Aceste din urmă guverne sunt condiționate prin lege să schimbe premierii la jumătatea mandatului. La depunerea jurământului este inclusă data la care se va face schimbul premierilor. În plus, în cabinet există miniștri care se supun premierului și miniștri care se supun „premierului alternativ”. Mai mult, premierul în funcție nu are autoritatea de a-i demite pe miniștrii premierului alternativ fără acceptul acestuia.
România este acum la prima experință a unui Guvern condus prin rotație și încă este neclar cum se va proceda chiar și pentru cei care îl formează, după cum a declarat Vasile Dâncu, noul ministru propus de PSD la Apărare.
GUVERNUL ALTERNATIV, NECLAR ȘI PENTRU ALEȘI
”Cred că se va putea face procedural doar prin căderea Guvernului şi a merge înapoi cu un nou guvern, dar respectând această majoritate, cât va fi ea în momentul respectiv, sau cum vom face nu ne-am gândit încă”. (SURSA: Cotidianul.ro)
Experiența israeliană arată că asemenea guverne sunt sortite eșecului. În Israel, acestea au avut rezultate mai slabe decât un guvern interimar. Dovada, este primul Guvern rotativ care nu a supraviețuit niciun an.
Ca și în România, Guvernul a avut în prim-plan un general, fost Șef al Statului Major al Armatei.
Iar o altă importantă asemănare este că soluția rotației a fost forțată de criza pandemiei, iar ministerul Sănătății a fost o miză importantă în negocieri, pentru că este ministerul care poate aduce imagine și contracte.
Ce diferă total de situația din Romania ține de complexitatea acordului de formare a guvernului. Cei doi parteneri israelieni au anticipat de la bun început o trădare. Netanyahu a inclus în acord o clauză care presupune organizarea de alegeri anticipate, în cazul în care Curtea Constituțională ar fi decis că nu poate deține funcția de premier pe timpul procesului împotriva sa. Pe de altă parte, generalul Gantz a inclus și el o clauză similară, dacă Netanyahu nu cedează puterea după expirarea mandatului său.
O altă varianta de rotativă guvernamentala a fost cea din Marea Britanie între Tony Blair și Gordon Brown. Tony Blair ar fi trebuit să cedeze puterea la al doilea mandat, ceea ce nu s-a întâmplat, iar când Brown a devenit premier, partidul său era extrem de slăbit ceea ce a dus la pierderea alegerilor. Experiența din Marea Britanie a arătat că al doilea premier din rotativă nu are decât de pierdut.
Istoria arată că rotația conducătorilor își are originea în mitologia greacă când fii lui Oedip și-au împărțit puterea în Teba. Nu s-au mai înțeles când a trebuit predată, iar cel aflat la conducere a fost ucis de cel care urma să preia puterea.
