Având în vedere că nimeni nu a trecut prin viață fără să fie criticat la un moment dat, se poate ca - în funcție de personalitatea fiecăruia - fie să primim critica cu deschidere, trăgând învățămintele necesare, fie să ne luptăm cu stresul, furia și agresivitatea, urmare a observațiilor nedrepte care ni se pare că ni s-au făcut, și care ne pot scădea și mai mult stima de sine.
Oricum ar fi definită, constructivă sau, dimpotrivă, distructivă, critica produce emoții puternice și ne reamintește fie de evenimente pe care le considerăm neplăcute, fie de situații din care am avut de învățat – depinde de felul în care percepem fiecare acest gen de interacțiune.
Există momente când într-o interacțiune între două sau mai multe persoane nemulțumirile se acumulează și acestea sunt la un pas de conflict. Critica în aceste situații funcționează precum o supapă de siguranță care se eliberează în momentul în care persoana simte nevoia acută de a-și exprima nemulțumirile. Ea devine expresia abilității propriei noastre minți de a judeca critic și de a vorbi sincer din punctul nostru de vedere. În acest caz ea poate puncta debutul unui conflict sau, mai rar, poate avea un potențial de dezamorsare a unor neînțelegeri, ducând la perceperea reciprocă a nevoilor și dorințelor părților implicate.
De cele mai multe ori atunci când alegem să criticăm o persoană trebuie să fim conștienți că putem să trezim în interlocutorul nostru sentimente nu tocmai plăcute iar situația creată poate duce la un conflict sau poate strica o relație. Este bine să ne imaginăm pentru o clipă cum ar fi dacă noi înșine am fi în locul partenerului nostru de discuție și ni s-ar aduce tot felul de acuze.
De cele mai multe ori critica nu va fi percepută drept meritorie, nici nu va fi acceptată întotdeauna de către interlocutorul nostru drept o oglindire a adevărului. De fapt, valoarea criticii este cea pe care cel criticat i-o da. Având în vedere că este percepută adesea ca un atac asupra imaginii de sine, ca o judecată, ar fi bine ca, în cazul în care nu găsim o alternativă mai potrivită de a ne transmite nemulțumirile și alegem situația mai puțin de dorit în care să criticăm din impulsul momentului, să ținem cont de câteva idei.
-Critica nu trebuie să vizeze persoana ci comportamentul acesteia. Trebuie să încercăm să transmitem ce fapte ale interlocutorului nostru ne-au deranjat dar și felul în care nouă ni s-ar fi părut potrivit să acționeze acesta.
-Dacă persoana care ne deranjează nu are în mod repetat o conduită nepotrivită, un singur comportament etichetat ca fiind inadecvat nu ar trebui să ducă la critică deoarece acesta poate fi o simplă greșeală, un comportament singular pe care îl poate conștientiza ulterior și îl poate corecta.
-Ar fi bine să strecurăm înainte și după observație și câte un comentariu pozitiv. De exemplu: Ești mereu cochetă și aranjată totuși zilele astea pari puțin răvășită. Poate că săptămâna asta a fost mai obositoare dar abia aștept să văd femeia frumoasă care știu că ești.
-O critică făcută la un interval de timp îndepărtat de momentul în care ne-am dorit să sancționăm un comportament nepotrivit, nu va avea același efect cu o observație făcută imediat după ce am constatat ce ne deranjează.
-Daca tot criticăm, trebuie să lăsăm persoana căreia îi adresăm critica să își spună punctul de vedere, să aibă un drept la replică prin care să își poată motiva comportamentul.
-Nu trebuie vizate mai multe aspecte atunci când facem o critică ci încearcăm să punctăm argumentat un singur lucru care ne deranjează pentru ca persoana respectivă să înțeleagă clar ce pretindem de la ea.
- Să încercăm să ne facem înțeleși și să transmitem într-adevăr observații credibile, nu să aruncăm cuvinte doar de dragul de a acuza pe cineva de ceva.
-Să transmitem mai degrabă persoanei din fața noastră cum anume ne dorim să se desfășoare lucrurile în viitor decât să insistăm asupra unor aspecte care sunt deja consumate.
-Ar fi de dorit să încercăm să fim politicoși și să nu ridicăm tonul. Chiar dacă nu e mai important cum spunem ci ceea ce spunem, să incearcăm totuși să ne facem înțeleși fără surle și trâmbițe. Un ton deranjant și o atitudine agresivă îl va face pe interlocutorul nostru să piardă din vedere ceea ce i se reproșează.
