Actual· 4 min citire

Costi Rogozanu a pus punctul pe "i". Cum "mimează Klaus Iohannis dialogul cu presa"

Costi Rogozanu a pus punctul pe "i". Cum "mimează Klaus Iohannis dialogul cu presa"

Costi Rogozanu a pus punctul pe "i". Cum "mimează Klaus Iohannis dialogul cu presa"

Publicat18 mar. 2019, 17:12
Actualizat18 mar. 2019, 21:25

Jurnalistul Realitatea TV Costi Rogozanu a semnalat un lucru esențial în atitudinea președintelui Klaus Iohannis: lipsa de comunicare adevărată cu presa. De fapt, în ultimă instanță, cu publicul, cu electoratul. "Ultimul interviu care să-și merite cât de cât numele [...] a fost la TVR. I l-a acordat Mădălinei Dobrovolschi. După trei luni, respectiva moderatoare avea să fie angajată purtător de cuvânt la Administrația Prezidențială", a remarcat Rogozanu.

În România, este o adevărată aventură să adresezi o întrebare unui oficial al statului român. De pildă, Tudorel Toader, ministrul Justiției, pur și simplu o ia la fugă atunci când jurnaliștii vor să afle amănunte, iar președintele Klaus Iohannis vine în fața presei, dar nu răspunde concret la întrebări.

Costi Rogozanu a sesizat acest lucru și a făcut o radiografie de substanță în privința modului în care președintele Klaus Iohannis alege să comunice cu presa. "Îi place să facă declarații necontestat, neîntrerupt de nimeni. Trec luni de zile până permite la grămadă adresarea unor întrebări directe dinspre ziariști acreditați. Convenția conferinței de presă nu permite insistența pe anumite subiecte sau nu permite interogarea ceva mai complexă. Declarațiile date în mers nu sunt „interviu”", a scris Rogozanu, pe voxpublica.ro.

Citește mai jos editorialul integral!

"Nimic nu descrie mai bine prestația lui Klaus Iohannis ca președinte decât această realitate: nu a dat interviuri timp de patru ani.

Îi place să facă declarații necontestat, neîntrerupt de nimeni. Trec luni de zile până permite la grămadă adresarea unor întrebări directe dinspre ziariști acreditați. Convenția conferinței de presă nu permite insistența pe anumite subiecte sau nu permite interogarea ceva mai complexă.

Declarațiile date în mers nu sunt „interviu”, ce să mai vorbim de forme tradiționale în democrații de a răspunde nedumeririlor poporului: starea națiunii la un interval de timp rezonabil (100 de zile, un an etc). La fel, scurte interviuri aranjate în jurul unui eveniment din nou nu respectă ideea că cel mai puternic om în stat răspunde democratic întrebărilor din agora.

Nimeni nu aștepta de la KI explozie mediatică a la Macron, care dă interviuri și revistelor de știință. Dar ideea de bază a presei democratice e că nimeni dintre cei puternici nu trebuie să fugă de întrebări incomode, ba chiar nici de întrebări stupide. De exemplu, în chestiunea caselor, Iohannis și fanii săi au bagatelizat mereu orice încercare de lămurire, dar nu au răspuns niciodată clar direct ce s-a întâmplat, când dă banii înapoi etc.

Iohannis n-a trecut prea des nici pe la televiziunile și ziariștii prieteni. Ultimul interviu care să-și merite cât de cât numele (adică față în față cu un jurnalist cu o listă de întrebări, e adevărat, ceremonios-prietenoase) a fost la TVR. I l-a acordat Mădălinei Dobrovolschi. După trei luni, respectiva moderatoare avea să fie angajată purtător de cuvânt la Administrația Prezidențială.

Încă o mică observație: nu e normal să faci și acele puține interviuri tot la Cotroceni, toate pe terenul tău, la tine acasă.

Sigur, au fost dezbateri, întâlniri, evenimente cu prezența publică a președintelui. Asta nu compensează o necesitate simplă de a comunica, fie și să te prefaci că o faci, cu toată lumea, că nu lași întrebări plutind în aer.

Am fost de exemplu la o dezbatere despre TVR unde a fost și președintele. El juca rolul unui arbitru inabordabil, asista, nu dezbătea, nu răspundea. Am văzut adineauri o invitație la o întâlnire cu „societatea civilă”, despre rolul civic al președintelui. Sigur, trebuie să se întâlnească cu ONG-uri, dar din nou va ocoli confruntarea publică stând în public.

De ani de zile a devenit regulă evitarea confruntării. Dragnea se duce numai la prietenii lui, cutărică la prietenii lui și cu asta basta. Celebrele „bule” nu sunt invenția rețelelor sociale virtuale, sunt o schemă clasică de public relations. Cine urmărește conduita unor companii private importante știe că evitarea confruntării, a întrebărilor directe, este de altfel singura strategie de PR iubită de decenii. Faptul că lumea bulelor s-a accelerat cu noile tehnologii ne indică doar specificul acestor industrii în mod esențial: advertising și PR, nu informație.

Iohannis nu a mai mimat dialogul nici măcar în propria bulă. Se apropie alegerile și încă nu a vorbit cu ziariștii într-o schemă democratică a interviului, față în față, fără loc de fugă timp de o oră", a scris Costi Rogozanu pe voxpublica.ro.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News