Investigaţia pe tema biografiei lui Constantin Istrate se bazează în principal pe două dosare de reţea întocmite de organele de Securitate pe numele lui Constantin Istrate, alias „Ioan Lefter”/ „Constantin Lefter”, şi pe memoriile publicate după 1989 de către unii din deţinuţii politici care au avut de-a face cu ofiţerul Istrate (de ex. Paul Goma sau Octavian Bjoza, actualul preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici),precizează articolul postat pe site-ul Miliţia Spirituală.
Cine este Constantin Istrate
Constantin Istrate provine dintr-o familie numeroasă de ţărani săraci, având 4 surori şi 2 fraţi – Ilie şi Mihai (tatăl a fost muncitor forestier iar mama casnică). În 1940, Istrate a absolvit 7 clase la şcoala primară din comuna natală.
În 1943, Istrate se angajează la un preot, latifundiar din comuna Cotnari, judeţul Iaşi, care deţinea mari suprafeţe viticole şi cirezi de vite. „Chiaburul” i-a angajat cu plata în natură, respectiv 400 kg. de persoană şi mâncare gratuită timp de un an de zile. La această moşie, unde lucrau circa 30 de ţărani, Istrate spune că a îndurat „cea mai cruntă mizerie pe care am pututo cunoaşte în timpul regimului burghezo-moşiereşti”[1], deoarece dormea în frig în grajdul vitelor, muncea zi lumină, iar pentru cea mai mică greşeală „stăpânul” îi aplica corecţii fizice.
În 1947 el a devenit membru al organizaţiei locale a Tineretului Sătesc (controlată de comunişti). Ulterior a intrat în armată şi a fost repartizat la o mare unitate operativă a Trupelor de Securitate[3] – Brigada de Securitate Comunicaţii, respectiv la Batalionul 5 Securitate Comunicaţii Timişoara (apr. – sept. 1949). La sfârşitul stagiului militar, superiorii i-au propus lui Istrate să rămână în Securitate ca subofiţer, urmând să fie trimis la specializare.
Istrate a ajuns în 1954 la Penitenciarul Gherla/ formaţiunea 0606, unde a ocupat funcţiile de comandant de pluton (oct. 1954 – 1956), ajutor de serviciu al comandantului şi locţiitor comandant pentru spate (1956 – iun. 1957), locţiitor comandant pentru pentru pază şi regim (1957 – dec. 1958 şi 1 mart. 1959 – 1961) şi comandant la (dec. 1958 – 1 mart. 1959).
Ofiţerul Istrate în memoriile foştilor deţinuţi politici de la Gherla
Despre Istrate probabil că cele mai bune portrete se regăsesc în cartea celebră a lui Paul Goma, „Gherla”:
…ştiam de la alţii că Istrate e în stare să-ţi dea cep burţii cu degetul mic, cu unghia să despice, în sus şi, fără să se grăbească, să vâre mâna în burtă, să-şi înfăşoare maţele pe degete şi să le tragă afară, centimetru cu centimetru – rămânând calm, politicos, bine crescut[8].
De altfel Istrate trecea drept un rafinat printre bestiile de la Gherla (fusese învăţător), astfel că în persoana sa se întâlneau caracteristici dintre cele mai diverse, contrastante şi şocante. Împreună cu plutonierul Şomlea[9] l-a schinguit pe Paul Goma. Acesta povesteşte bătaia încasată de la cele două cadre MAI, înainte de liberarea sa din Penitenciarul Gherla:
Au început amândoi un parter: Şomlea cu bâta şi cu picioarele, Istrate numai cu picioarele. De loviturile care veneau de sus, de la bâtă, nu mă puteam feri, pentru că nu le vedeam şi nu le vedeam pentru că trebuia să fiu atent la cele patru picioare, dinspre el venea pericolul cel mare. Şi totuşi …Cizmele bine umplute ale lui Şomlea, cizmele burduşite ale Şomlea mi-au devenit, cu timpul…ei, timpul, timpul se dilatase, se zbârcise, dracu să-l ia, nu mai era el, vreau să spun că învăţasem picioarele lui Şomlea, după primul şut. Pentru că plutonierul, butucănos, greoi, cu reflexe târzii, era previzibil (…) De Istrate, însă, nu mă puteam apăra. Istrate era un adevărat „om de gol”, cu reflexe proaspete şi rapide, inteligent, derutant. Degeaba vedeam pantofii negri, lustruiţi, pornind, pornind spre mine: mă feream prea devreme sau prea târziu sau îmi feream un loc, dar lovitura se ducea în altă parte, fulgerător. Nu mă puteam apăra de el. Şi lovea numai la articulaţii: coate, umeri, noadă, genunchi, glezne. Nici o lovitură ratată. De asta ziceam că, cu timpul, ajunsesem să îndrăgesc cizmele dolofane ale lui Şomlea, cizme cinstite, cu inima-n palmă, fără ascunzişuri…Pe când pantofii domnului Istrate…[10]
Colaborarea cu organele de contrainformaţii militare
Istrate colaborat cu organele de contrainformaţii militare, începând din 1952, pe când îndeplinea funcţia de şef al Biroului registratură şi Documente Secrete din cadrul Batalionului 4 Instrucţie Iaşi pendinte de Regimentului 3 Pază Iaşi.
Istrate fusese recrutat de ofiţerul de contrainformaţii al regimentului ca „informator necalificat” (neretribuit), întrucât lucra cu documente clasificate şi prin natura funcţiei ocupate intra adesea în contact cu ofiţerii din conducerea unităţii. Istrate îşi „turnase” colegii CI-stului regimentului chiar înainte ca acesta să solicite superiorilor săi acordul scris de recrutare a tânărului.
Informator până la capăt
În primăvara anului 1982, Istrate a solicitat transferul la Întreprinderea Agricolă de Stat din comuna Peciu Nou (judeţul Timiş), localitate unde îşi va stabili domiciliul şi unde se află şi în prezent.
La scurtă vreme de la instalarea în comună, Securitatea Judeţului Sălaj trimitea structurii similare a judeţului Timiş o adresă prin care se aducea la cunoştinţă conducerii Securităţii timişene instalarea pe raza judeţului a informatorului Istrate Constantin.
În perioada 1982 – decembrie 1989, Istrate a furnizat Securităţii timişene peste 70 de note informative referitoare la colegii săi de serviciu de la Ferma 4 a IAS Peciu Nou, precum şi despre mai multe persoane aflate în baza de lucru sau sub supravegherea Securităţii prin dosare de urmărire informativă sau mape de lucru: Anton Mranovăţ, Ecaterina Gärtner (aflată în atenţia Securităţii pentru că îşi dorea să intre în legătură cu jurnaliştii de la postul de radio „Europa Liberă”), fraţii Grigore şi Ion Jugănaru (urmăriţi de Securitate pentru „intenţii de evaziune” peste frontieră), Johann Hodwin (cetăţean vest-german despre care existau indicii că ar fi activat în emigraţia politică românească din RFG şi care a revenit în ţară, în 1986, pentru a-şi ajuta rudele din Peciu Nou să plece legal în Occident), Ştefan Dipold şi Toma Durdea.
Citeşte întreg articolul despre torţionarul Contantin Istrate pe site-ul Militiaspirituala.ro
