Încă un torționar identificat. Cine este și unde trăiește acum torționarul lui Paul Goma

Investigația pe tema biografiei lui Constantin Istrate se bazează în principal pe două dosare de rețea întocmite de organele de Securitate pe numele lui Constantin Istrate, alias „Ioan Lefter”/ „Constantin Lefter”, și pe memoriile publicate după 1989 de către unii din deținuții politici care au avut de-a face cu ofițerul Istrate (de ex. Paul Goma sau Octavian Bjoza, actualul președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici),precizează articolul postat pe site-ul Miliția Spirituală.

Cine este Constantin Istrate

Constantin Istrate provine dintr-o familie numeroasă de țărani săraci, având 4 surori și 2 frați – Ilie și Mihai (tatăl a fost muncitor forestier iar mama casnică). În 1940, Istrate a absolvit 7 clase la școala primară din comuna natală.

În 1943, Istrate se angajează la un preot, latifundiar din comuna Cotnari, județul Iași, care deținea mari suprafețe viticole și cirezi de vite. „Chiaburul” i-a angajat cu plata în natură, respectiv 400 kg. de persoană și mâncare gratuită timp de un an de zile. La această moșie, unde lucrau circa 30 de țărani, Istrate spune că a îndurat „cea mai cruntă mizerie pe care am pututo cunoaște în timpul regimului burghezo-moșierești”[1], deoarece dormea în frig în grajdul vitelor, muncea zi lumină, iar pentru cea mai mică greșeală „stăpânul” îi aplica corecții fizice.

În 1947 el a devenit membru al organizației locale a Tineretului Sătesc (controlată de comuniști). Ulterior a intrat în armată și a fost repartizat la o mare unitate operativă a Trupelor de Securitate[3] – Brigada de Securitate Comunicații, respectiv la Batalionul 5 Securitate Comunicații Timișoara (apr. – sept. 1949). La sfârșitul stagiului militar, superiorii i-au propus lui Istrate să rămână în Securitate ca subofițer, urmând să fie trimis la specializare.

Istrate a ajuns în 1954 la Penitenciarul Gherla/ formațiunea 0606, unde a ocupat funcțiile de comandant de pluton (oct. 1954 – 1956), ajutor de serviciu al comandantului și locțiitor comandant pentru spate (1956 – iun. 1957), locțiitor comandant pentru pentru pază și regim (1957 – dec. 1958 și 1 mart. 1959 – 1961) și comandant la (dec. 1958 – 1 mart. 1959).

Ofițerul Istrate în memoriile foștilor deținuți politici de la Gherla

Despre Istrate probabil că cele mai bune portrete se regăsesc în cartea celebră a lui Paul Goma, „Gherla”:

…știam de la alții că Istrate e în stare să-ți dea cep burții cu degetul mic, cu unghia să despice, în sus și, fără să se grăbească, să vâre mâna în burtă, să-și înfășoare mațele pe degete și să le tragă afară, centimetru cu centimetru – rămânând calm, politicos, bine crescut[8].

De altfel Istrate trecea drept un rafinat printre bestiile de la Gherla (fusese învățător), astfel că în persoana sa se întâlneau caracteristici dintre cele mai diverse, contrastante și șocante. Împreună cu plutonierul Șomlea[9] l-a schinguit pe Paul Goma. Acesta povestește bătaia încasată de la cele două cadre MAI, înainte de liberarea sa din Penitenciarul Gherla:

Au început amândoi un parter: Șomlea cu bâta și cu picioarele, Istrate numai cu picioarele. De loviturile care veneau de sus, de la bâtă, nu mă puteam feri, pentru că nu le vedeam și nu le vedeam pentru că trebuia să fiu atent la cele patru picioare, dinspre el venea pericolul cel mare. Și totuși …Cizmele bine umplute ale lui Șomlea, cizmele burdușite ale Șomlea mi-au devenit, cu timpul…ei, timpul, timpul se dilatase, se zbârcise, dracu să-l ia, nu mai era el, vreau să spun că învățasem picioarele lui Șomlea, după primul șut. Pentru că plutonierul, butucănos, greoi, cu reflexe târzii, era previzibil (…) De Istrate, însă, nu mă puteam apăra. Istrate era un adevărat „om de gol”, cu reflexe proaspete și rapide, inteligent, derutant. Degeaba vedeam pantofii negri, lustruiți, pornind, pornind spre mine: mă feream prea devreme sau prea târziu sau îmi feream un loc, dar lovitura se ducea în altă parte, fulgerător. Nu mă puteam apăra de el. Și lovea numai la articulații: coate, umeri, noadă, genunchi, glezne. Nici o lovitură ratată. De asta ziceam că, cu timpul, ajunsesem să îndrăgesc cizmele dolofane ale lui Șomlea, cizme cinstite, cu inima-n palmă, fără ascunzișuri…Pe când pantofii domnului Istrate…[10]

Colaborarea cu organele de contrainformații militare

Istrate colaborat cu organele de contrainformații militare, începând din 1952, pe când îndeplinea funcția de șef al Biroului registratură și Documente Secrete din cadrul Batalionului 4 Instrucție Iași pendinte de Regimentului 3 Pază Iași.

Istrate fusese recrutat de ofițerul de contrainformații al regimentului ca „informator necalificat” (neretribuit), întrucât lucra cu documente clasificate și prin natura funcției ocupate intra adesea în contact cu ofițerii din conducerea unității. Istrate își „turnase” colegii CI-stului regimentului chiar înainte ca acesta să solicite superiorilor săi acordul scris de recrutare a tânărului.

Informator până la capăt

În primăvara anului 1982, Istrate a solicitat transferul la Întreprinderea Agricolă de Stat din comuna Peciu Nou (județul Timiș), localitate unde își va stabili domiciliul și unde se află și în prezent.

La scurtă vreme de la instalarea în comună, Securitatea Județului Sălaj trimitea structurii similare a județului Timiș o adresă prin care se aducea la cunoștință conducerii Securității timișene instalarea pe raza județului a informatorului Istrate Constantin.

În perioada 1982 – decembrie 1989, Istrate a furnizat Securității timișene peste 70 de note informative referitoare la colegii săi de serviciu de la Ferma 4 a IAS Peciu Nou, precum și despre mai multe persoane aflate în baza de lucru sau sub supravegherea Securității prin dosare de urmărire informativă sau mape de lucru: Anton Mranovăț, Ecaterina Gärtner (aflată în atenția Securității pentru că își dorea să intre în legătură cu jurnaliștii de la postul de radio „Europa Liberă”), frații Grigore și Ion Jugănaru (urmăriți de Securitate pentru „intenții de evaziune” peste frontieră), Johann Hodwin (cetățean vest-german despre care existau indicii că ar fi activat în emigrația politică românească din RFG și care a revenit în țară, în 1986, pentru a-și ajuta rudele din Peciu Nou să plece legal în Occident), Ștefan Dipold și Toma Durdea.

Citește întreg articolul despre torționarul Contantin Istrate pe site-ul Militiaspirituala.ro