ExclusivActual· 16 min citire

Chirurgul care și-a încheiat socotelile cu statul: "Calitatea actului medical nu se negociază"

Chirurgul care și-a încheiat socotelile cu statul: "Calitatea actului medical nu se negociază"

Chirurgul care și-a încheiat socotelile cu statul: "Calitatea actului medical nu se negociază"

Scris deOana Ometa
Publicat23 oct. 2017, 09:53
Actualizat23 oct. 2017, 14:05

Chirurgul vascular Rafael Halpern a părăsit sistemul medical de stat când și-a dat seama că nu are cum să-și împartă timpul între două lumi, sistemul medical de stat și cel privat. Medicul a vorbit în exclusivitate pentru Realitatea.net despre problemele pe care le are România la acest capitol, dar și despre specializarea prea puțin cunoscută românilor: chirurgia vasculară.

Deși are o bogată experiență în chirurgia anevrismului de aortă abdominală, chirurgia carotidei, chirurgia de acces vascular și chirurgia varicelor, Rafael Halpern spune că, momentan, nu are de gând să se reîntoarcă în sistemul de stat.

Spune hotărât că, indiferent de sistemul medical în care este tratat un bolnav, sistem de stat sau privat, „nu trebuie să se facă rabat la calitatea actului medical”, diferența trebuie să fie reprezentată doar de condiții hoteliere si de prioritatea in acesarea serviciilor.

„Pacientul, în primul rând, trebuie să iasă sănătos din acel sistem”, a explicat chirurgul pentru Realitatea.net. 

Rafael Halpern s-a format profesional la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu” (Fundeni) și s-a specializat la Chaim Sheba Medical Center (Tel Aviv, Israel) și Frimley Park Hospital (Frimley, Marea Britanie). Spune că orice medic din România ar trebui să aibă o perioadă de formare sau perfecționare în centre medicale cu tradiție din vestul Europei sau America, pentru că această experiența este foarte folositoare.

„Această experiență te învață ce înseamnă să lucrezi într-un sistem medical organizat, bazat pe performanță și rigurozitate, cunoștintele acumulate putând fi foarte folositoare pentru a aduce un suflu nou în sistemul medical românesc", spune Halpern.

Pentru că în România, chirurgia vasculară este puțin cunoscută, atât de pacienți cât și de unii dintre medici, numărul de amputații de membre la pacienții cu arteriopatii este mult mai mare decât ar fi normal. Medicul explică că un număr mare de accidente vasculare cerebrale ar putea fi evitate dacă pacienții cu boli carotidine ar fi descoperiți și operați la timp.

„Prevenția pare încă o necunoscută pentru mulți români”, spune chirurgul. „De multe ori, afecțiunile vasculare evoluează asimptomatic până la producerea unui eveniment major sau fatal, detectarea și tratarea la timp a bolilor vasculare putând duce la rezultate spectaculoase".

„Un pacient care nu are nici un simptom se prezintă la medic dacă are o educație medicală satisfăcătoare și daca are încredere în sistemul medical", este părerea chirurgului.

Acesta mai spune că, din păcate, în ultimul timp, încrederea populației în sistemul medical nu este foarte mare și cu siguranță o mare parte din vină o au medicii. "Pentru ca nu comunicăm eficient și nu am arătat, poate, schimbări în metalitate și în modul de lucru".

„Restabilirea încrederii în sistemul medical este un lucru foarte important”, a declarat Rafael Halpern pentru Realitatea.net.

Cum ați ales medicina ?

RAFAEL HALPERN: Decizia de a alege medicina, este posibil să fi fost influențată de mama mea, care a fost asistentă medicală. Eu am fost foarte pasionat de fizică și poate că lucrurile acestea s-au îmbinat. Vedeam corpul uman ca pe un mecanism care funcționează perfect și care atunci când se strică trebuie reparat. Asta era viziunea mea de elev de liceu. Ulterior, am înțeles că pentru a putea fi medic, trebuie să vezi în corpul uman mai mult decât un simplu mecanism ce trebuie reparat. Dupâ parerea mea, fără a empatiza și a incerca să înțelegi ce e în mintea pacientului tau, nu poți fi un medic bun.

Mai departe, chirurgia cardiovasculară am ales-o în urma unui anunț. Cand eram student în anul trei, am văzut un anunț: „înființăm Centrul de Chirurgie Cardiovasculară”. Și am fost foarte interesat, pentru ca, ulterior, să fiu interesat, fascinat de tot ce înseamnă chirurgie cardiovasculară.

Există ceva care v-a marcat în primii ani de specializare?

RAFAEL HALPERN: Primul contact cu sala de operație în care se desfășura o operație cardiacă a fost ceva care m-a impresionat profund. Deși mai fusesem în alte săli de operație, acolo m-am simțit ca și cum aș fi pătruns într-o navă spațială. Acel moment mi-a marcat întreagă viață, pentru că atunci am ales să fac această specializare.

De ce spuneți asta? De ce era atât de deosebit?

RAFAEL HALPERN: Era cu totul altă atmosfera decât în celelalte săli de operații în care mai intrasem. Erau multe aparate, era aparatul de circulație extracorporală care menținea practic bolnavul în viață în timpul reparației inimii, erau monitoare pe care nu le știam, era o rigurozitate și o disciplină pe care nu le mai văzusem. Acea zi m-a fascinat.

Și totuși ați plecat în străinătate?

RAFAEL HALPERN: Înainte de a pleca în străinătate, am făcut rezidențiatul la Institutul de Boli Cardiovasculare „C. C. Iliescu”. Aici am învățat să țin bisturiul în mână și am făcut primele operații. Am terminat apoi rezidențiatul, am obținut un post temporar la Spitalul Universitar. Am rămas un singur an în țară și apoi, am plecat în Israel unde am făcut chirurgie cardiacă.

Apoi ați plecat în Marea Britanie?

RAFAEL HALPERN: Nu, m-am întors în România la Spitalul Universitar, după care am dat concurs pentru un post definitiv în Insitutul CC Iliescu, iar în 2012, am hotărât să plec definitiv în medicină privată.

Ați plecat de tot de la stat? Era vorba de condițiile financiare? De ce?

RAFAEL HALPERN: Mai mult din motive personale. Am simțit că trebuie să fac o schimbare în viața mea, să am o viață mai ordonată, în care să am timp și pentru proiecte personale și în același timp să încerc să practic chirurgia vasculară într-un sistem diferit de sistemul medical de stat.

Deci, nu a fost numai motivul financiar? Care este atunci diferența dintre sistemul de stat și cel privat?

Voi vorbi doar despre chirurgia vasculară din sistemul de stat și sistemul privat, pentru că nu știu ce se întâmplă în alte discipline medicale.

Deși incidența și prevalența bolilor vasculare este mare și crește odată cu creșterea speranței de viață a populației, totuși numărul de centre de chirurgie vasculară în care se abordează toată patologia vasculară, sunt foarte puține și le poți numără pe degete.

În țară sunt câteva compartimente de chirurgie vasculară, în care există câte un chirurg cu specializare în chirurgie vasculară, dar care cu siguranță nu poate aborda decât sporadic patologia vasculară pentru că nu are aparatură și nu are o echipă antrenată în rezolvarea acestei patologii.

Astfel, centrele care pot rezolva toată patologia vasculară, sunt de multe ori sufocate cu urgențe mai mari sau mai mici care s-ar putea rezolva mai ușor dacă ar exista o rețea de chirurgie vasculară mai amplă.

Pe de altă parte, chirurgia vasculară din sistemul privat este o chirurgie electivă. Aici vin, de regulă, pacienți care au posibilități financiare și fie nu doresc să aștepte programările din sistemul de stat, fie doresc condiții hoteliere și servicii de calitate. Și în sistemul privat există foarte puține centre care abordează patologia vasculară complexă, majoritatea centrelor private realizând tratamentul varicelor.

Așadar, centrele de chirurgie vasculară din sistemul de stat sunt de multe ori sufocate de urgențe, centrele private de chirurgie vasculară duc lipsa de pacienți, deoarece sunt puțini pacienți care au posibilități financiare care să le permită să efectueze o operație într-un centru privat.

Medic: "Banii decontați de Casa de Asigurări nu sunt suficienți"

Credeți că virăm încet către privatizarea sistemului de sănătate? Ar fi benefică?

RAFAEL HALPERN: Depinde de sistemul de asigurări. Dacă ar exista un sistem de asigurări funcțional, care ar deconta la adevărată valoare actul medical, după părerea mea nu ar fi nicio problemă dacă pacientul s-ar opera într-un spital de stat sau unul privat.

Cu alte cuvinte dacă un bypass femuro-popliteu ar fi decontat la o valoare reală, pacientul având dreptul să opteze pentru orice spital, fie că e privat, fie că e de stat, iar banii de la casa de asigurări ar urma pacientul, atunci nu ar există nicio problemă, pacientul plătind eventual diferența de comfort. Însă de regulă banii decontați de casa de asigurări nu sunt suficienți, și atunci spitalele private nu își acoperă cheltuielile, nepunând la socoteală faptul că, de multe ori, spitalele private nu sunt agreate de casă de asigurări. Astel, un pacient care nu are posibilități financiare este nevoit să aștepte să fie tratat în clinicile de stat, care după cum spuneam mai sus, uneori pot fi sufocate de urgențe. În tot acest timp starea lui se poate agrava și poate deveni el însuși o urgență.

Cum s-ar rezolva acest cerc vicios?

RAFAEL HALPERN: În primul rând, decontarea reală a actului medical. Înființarea mai multor centre de chirurgie vasculară care să degreveze activitatea de urgență din centrele mari de chirurgie vasculară.Un program de screening și prevenție pentru bolile vasculare pentru scăderea numărului de urgențe. Diferențele între un spital de stat și unul de stat ar trebui să fie legate doar de confortul pacientului.

Condițiile hoteliere, mai precis?

RAFAEL HALPERN: Exact. Operația din punct de vedere al standardelor medicale ar trebui să fie făcută la fel în orice spital, de stat sau privat. Pentru că nu se poate face rabat la calitatea actului medical.

Cei care decontează aceste operații ar trebui să aibă în vedere niște ghiduri și protocoale foarte clare care să asigure calitatea actului medical.

De exemplu, un pacient care are o boală arterială periferică, trebuie investigat și tratat după aceleași standarde în spitalul de stat sau în cel privat, pentru a i se asigura o calitate corectă a actului medical. Și atunci, dacă sunt făcute aceleași investigații și aceleași tratamente în spitalul de stat și în cel privat, decontarea investigațiilor și tratamentelor ar trebui să fie la fel. Pentru că, până la urmă, Ministerul Sănătății și casele de asigurări de sănătate vegheză la corectitudinea și la calitatea actului medical, indiferent de spital.

Condițiile, mâncarea, cred că țin de asigurarea privată. Calitatea actului medical nu este negociabilă. Pacientul trebuie să iasă ameliorat sau vindecat din ambele sisteme.

Așadar, din 2012 ați încheiat socotelile cu statul? V-ați supărat atât de rău?

RAFAEL HALPERN: Nu a fost supărare. Am rămas prieten cu colegii și maeștrii mei care lucrează în continuare în sistemul de stat. Așa cum am spus, am simțit că trebuie să fac o schimbare în viața mea.

Deci, dumneavoastră ați ales acest drum?

RAFAEL HALPERN: Eu am plecat singur.

De ce nu ați rămas în altă țară?

Din motive personale: mare parte din familia mea este aici.

Cât de importantă este specializarea în străinătate pentru un medic?

RAFAEL HALPERN: Foarte importantă, după părerea mea. Orice medic din România ar trebui să aibă o perioada de formare sau perfecționare în centre medicale cu tradiție din vestul Europei sau America, pentru că această experiență este foarte folositoare. Nu neapărat să învețe cum se face o operație. Ci să vadă modul de organizare, fluxurile medicale pentru că de aici se obține performanță unui sistem.

Această experiență te învață ce înseamnă să lucrezi într-un sistem medical organizat, bazat pe performanță și rigurozitate, cunoștințele acumulate putând fi foarte folositoare pentru a aduce un suflu nou în sistemul medical românesc.

Pacienții preferă să facă amputația 

Credeți că incidența bolilor vasculare în România este mai mare acum, din cauza stilului de viață?

RAFAEL HALPERN: Nu pot să spun asta pentru că nu avem niște studii statistice serioase despre prevalența bolilor vasculare (arteriopatii, boli carotidiene, anevrisme de aorta) în România din care să putem trage niște concluzii.

Aceste studii ar fi foarte folositoare pentru stabilirea unor strategii în care să se stabilească numărul și distribuția centrelor de chirurgie vasculară, dar și modul de implementare a unor programe de screening și prevenție pentru bolile vasculare.

În Germania, spre exemplu, există cel puțin 200 de departamente de chirurgie vasculară. Patologia vasculară nu este mai puțin răspândită decât patologia chirurgiei generale. Dacă ne uităm în sistemul DRG, vedem o mulțime de amputații care se fac în secțiile de chirurgie generală fără că pacienții să fie văzuți de un chirurg vascular. Un motiv ar fi că doctorii nu știu unde să trimită acei pacienți, un al doilea motiv ar fi că, aceste centre de chirurgie vasculară fiind foarte departe și fiind supraaglomerate, pacientul spune: „eu nu am posibilitate să ajung acolo” și preferă să facă amputația.

Ar putea fi salvați?

RAFAEL HALPERN: Cu siguranță ar avea o șansă mult mai mare de a păstra piciorul. Practic, mulți pacienți renunță la lupta.

Câți pacienți îi reveneau unui medic în centrele unde ați lucrat în străinătate?

RAFAEL HALPERN: Nu vă pot spune exact. Ceea ce vă pot spune este însă faptul că fiecare medic din secție muncea aproximativ egal cu colegii lui. Cu alte cuvinte secțiile erau omogene.

Cred că un criteriu important pentru evaluarea secțiilor din spitalele de stat din România ar trebui să fie omogenitatea acestora. Cu alte cuvinte medicii din secțiile respective ar trebui să aibă performanțe asemănătoare, și cât mai bune. De ce este important acest lucru? Dacă să presupunem că într-un spital de stat doar un doctor face operația X și doctorul respectiv se îmbolnăvește sau pleacă din spital, atunci spitalul respectiv nu mai face operația X iar pacienții care au nevoie de acea operație nu mai pot fi tratați.

De aceea eu cred că pacienții din spitalul de stat ar trebui să se adreseze secției, nu unui anumit medic, pentru că dacă se adresează unui anumit medic atunci sistemul devine un sistem semiprivat. Pacientul nu plătește asigurări doctorului respectiv, ci sistemului de stat. Practic, pe pacient ar trebui să-l intereseze să se ducă la spitalul respectiv și să plece sănătos acasă de acolo.

Ați avut vreodată vreo experiență neplăcută?

RAFAEL HALPERN: Chirurgia este o disciplină medicală în care pot apare multe lucruri neprevăzute. Pentru depăși cu bine aceste situații medicul trebuie să aibă în spate o experiență. În ucenicie, medicul nu este primul responsabil. Petrecând foarte multe ore în sala de operații, capeți experiență și știi cum să reacționezi în situații rare, neprevăzute. De aceea ucenicia trebuie să fie făcută într-un centru cu volum mare de pacienți, tocmai pentru a capătă experiență.

Au fost cazuri care au avut un final nefericit. Din păcate, mai există „ceva” pe care nu poți să-l stăpânești. Și atunci ai un gust foarte amar.

Care sunt simptomele care te trimit la un chirurg vascular?

RAFAEL HALPERN: Un motiv pentru care chirurgia vasculară este și foarte puțin cunoscută este și pentru faptul că simptomele bolilor vasculare pot fi similare cu simptomele altor boli.

De exemplu, accidentul vascular cerebral este produs de multe ori de ruptură unor plăci de aterom de la nivelul arterelor carotide. Dacă acele plăci de aterom sunt îndepărtate la timp printr-o operație făcută de chirurgul vascular, accidentul vascular nu se mai produce. Așadar, un pacient depistat și tratat la timp de o problema apărută la o arteră de la gât (arteră care hrănește creierul) poate fi salvat de la un accident vascular cerebral, eveniment care poate duce la moarte.

Un alt exemplu: un pacient în vârstă de 65 de ani, care știe că are o hernie lombară de disc, care îl supără din când în când, observă apariția unor dureri la nivelul picioarelor atunci când merge. Pacientul nu da importantă acestui simptom crezând că este de la discopatia lombară, însă, aceste dureri pot fi determinate și de astuparea unor artere de la nivelul picioarelor.

Că să răspund la întrebarea dumneavoastră: un pacient care are 55-60 de ani, fumător, diabetic, hipertensiv, obez, cu istoric familial de boli cardiovasculare trebuie să facă un control la un chirurg vascular, chiar dacă nu are nici un simptom.

Pacienții care au dureri la nivelul picioarelor după ce parcurg o anumită distanță trebuie să se prezinte la un chirurg vascular deoarece este foarte probabil să aibă o boală arterială periferică.

Pacienții care au ciorchini varicoși pe picioare sau au picioare grele la sfârșitul zilei, este bine să se prezinte la chirurgul vascular deoarece au o probabilitate mare de a avea o boală venaosa cronică.

Anevrismul de aorta și boală obstructivă carotidiană sunt boli vasculare care de cele mai multe ori nu au simptome. Ele pot fi descoperite întâmplător la o ecografie Doppler. În aceste cazuri, pacientul este foarte greu de convins să se trateze, adică să facă o operație, pentru că pe el nu îl supără nimic. Din păcate, însă, aceste boli netratate pot duce la deces, iar când apar simptomele se poate să fie prea târziu.

Vi s-a întâmplat vreodată să vă spună un pacient că nu mai are încredere în doctori?

RAFAEL HALPERN: Direct nu, dar cu siguranță unii dintre pacienți nu respectă ceea ce li se recomandă, tocmai pentru că nu au încredere în doctori. Apropo de mentalitate, am avut un pacient tânăr, de 50 de ani, care avea o arteriopatie foarte urâtă și căruia i-am făcut o revascularizare complicată. Acum doi ani i-am spus să aibă foarte mare grijă, pentru că este ultima lui șansă de a avea picior. După operație pacientul nu a venit la niciun control, nu a mai luat tratament și acum câteva zile a venit cu bypass-ul închis.

Altă problema este că, atunci când îi faci o operație, pacientul crede că l-ai vindecat. Adică că nu mai are nicio problema. Și atunci nu-și mai ia tratamentul, nu mai respectă regulile de alimentație, stil de viață și din păcate boala merge înainte: mai precis, astupă celelalte artere, cele de deasupra sau dedesubtul bypass-ului și ajungem într-o situație mai rea decât cea de dinaintea operației.

Credeți că românii nu au cultura prevenției? Sau ar trebui ca statul să aibă mai multe programe de prevenție?

RAFAEL HALPERN: E o discuție mai amplă. Cea mai importantă problema este încrederea populației în doctori și în mesajul științific pe care medicii ar trebui să îl transmită.

Un pacient care nu are nici un simptom se prezintă la medic, dacă are o educație medicală satisfăcătoare și dacă are încredere în sistemul medical.

Responsabili pentru educația medicală, dar și pentru încrederea populației în sistemul medical, suntem în primul rând noi, medicii, prin felul în care comunicăm și prin modul în care știm să ne schimbăm mentalitatea, modul de organizare și modul de lucru în așa fel încât să ținem pasul cu schimbările din societate.

Unde greșesc medicii?

RAFAEL HALPERN: Din păcate, în ultimul timp, încrederea populației în sistemul medical nu este foarte mare și cu siguranță o mare parte din vină o avem noi, medicii, pentru că nu comunicăm eficient și nu am arătat, poate, schimbări în metalitate și în modul de lucru.

Restabilirea încrederii în sistemul medical este un lucru foarte important.

Au existat situații în care să nu puteți opera din cauza lipsurilor din spitalele românești?

RAFAEL HALPERN: Din păcate, da. Acesta a fost un alt motiv pentru care am plecat. În momentul în care am plecat, nu mergea arteriograful de la Fundeni. A venit un pacient la mine care avea nevoie de o operație. Dar că să îi fac acea operație avea nevoie de o arteriografie. I-am spus că nu merge arteriograful sii l-am trimis la un alt spital. Atunci pacientul mi-a spus: „cum să mă trimiteți pe mine la un alt spital? ”. Iar eu i-am răspuns: „V-am trimis, pentru că nu pot să fac operația fără arteriografie”. Pacientul a plecat de la mine supărat și a scris pe un forum: „nu va duceți la doctorul Halpern, pentru că va trimite să faceți arteriografia în altă parte”.

V-ați întoarce la stat?

RAFAEL HALPERN: Am rămas prieteni și sunt în legături foarte bune cu foștii mei colegi, însă momentan nu m-aș întoarce.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News

Mai multe știri din Actual