În satul Alun, din Ţinutul Pădurenilor, locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste o sută de familii. Ultima casă, cu numărul 104, a fost construită în anii ’60, în apropierea carierei de marmură de la marginea localităţi, scrie Rador.
Localnicii au plecat din sat, iar singurul care a rămas în Alun este Gheorghe Gheorghesc.
„Satul are o vechime de aproape 300 de ani, poate şi mai mult, iar în vremea tinereţii mele, era unul dintre cele mai mari din zonă. Avea o şcoală cu internat, în care învăţau copiii din tot Ţinutul Pădurenilor, dar şi din Hunedoara, iar localnicii munceau în cariera de marmură de la marginea satului şi în minele din Ghelari. Colectivizarea făcută de comunişti i-a alungat pe oameni din zonă, iar combinatul siderurgic din Hunedoara i-a atras la oraş… Au rămas în sat doar bătrânii”, povesteşte Gheorghe Gheorghesc.
Drumul de marmură se opreşte în pădure, unde este continuat de unul forestier, aproape impracticabil.
