O senzație stranie te cuprinde atunci când, călător fiind, ajungi în satul Alun, din Ținutul Pădurenilor. Parcă ai fi într-un decor de film, în care se așteaptă cuvântul „motor” pentru ca viața să se pună în mișcare. Este un loc binecuvântat de Dumnezeu, dar părăsit de oamenii care au ales viața mai ușoară de la oraș.
Satul Alun este unul dintre cele mai ciudate locuri din județul Hunedoara. Mai are un locuitor, în acte, o mănăstire din marmură, dar și un drum din marmură de circa zece kilometri, unic în România.
În satul Alun, din Ținutul Pădurenilor, locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Ultima casă, cu numărul 104, a fost construită în anii ’60, în apropierea carierei de marmură de la marginea Alunului.
De atunci, din „satul înmărmurit“, cum îi spun localnicii din așezările învecinate, au început oamenii să migreze, iar în prezent, singurul care a rămas nedezlipit de Alun este Gheorghe Gheorghesc.
„Satul are o vechime de aproape 300 de ani, poate și mai mult, iar în vremea tinereții mele, era unul dintre cele mai mari din zonă. Avea o școală cu internat, în care învățau copiii din tot Ținutul Pădurenilor, dar și din Hunedoara.
Iar localnicii munceau în cariera de marmură de la marginea satului și în minele din Ghelari. Colectivizarea făcută de comuniști i-a alungat pe oameni, la fel cum combinatul siderurgic din Hunedoara i-a atras la oraș. Așa, treptat, au rămas în sat doar bătrânii“, povestește Gheorghe Gheorghesc.
Marmura de Alun este binecunoscută cioplitorilor din țară, fie că sunt constructori sau artiști. A fost folosită la construirea Casei Poporului din București, dar și pentru ridicarea uneia dintre cele două biserici din sat. Este prețuită și acum, iar artiștii spun că se poate compara cu marmura de Carrara prin granulația fină care permite o prelucrare ușoară.
În satul care moare dăinuiește însă o biserică unicat în țară și a doua din Europa. Construită în totalitate din marmură extrasă din cariera satului, biserica a fost ridicată între anii 1937 și 1939 și a costat circa 500.000 de lei. Domină satul și este singura din România ale cărei ziduri au fost realizate din prețiosul material de construcții. A fost pictată între anii 1963 și 1966.
Surse:
Descopera.ro
Agerpres.ro
