Astfel, a luat naştere o serie de rituri magico-religioase menite să înşele demonul bolii sau moartea. În rândul acestor obiceiuri, practicate şi pe teritoriul României, se numără schimbarea numelui şi botezarea din nou.
Episcopul Melhisedec al Huşilor, vorbind de fiul lui Ştefan cel Mare, Bogdan al II-lea, observă că mai avea şi numele de Vlad, nume cu care e pomenit într-o mulţime de povestiri ale marelui voievod al Moldovei, dând următoarele lămuriri : "Obiceiul de a avea două numiri, unul de botez, altul adaos pe urmă din motive superstiţioase, există şi astăzi la poporul român. Când un copil zace de boală grea şi îndelungată, mai ales însoţită de spasmuri, mamele schimbă numele bolnavului, crezând că prin această ar ascunde oarecum copilul de spiritul cel rău, carele, după credinţă lor, duce boala".
Chiar şi Ion Creangă, în povestea Stan Păţitul, face aluzie la aceast obicei, când eroul basmului, întrebat de nume, îi răspunde drăcuşorului: "Tot Stan mă cheamă, dar de la o boală ce-am avut, când eram mic, mi-au schimbat numele, din Stan în Ipate, şi de-atunci am rămas cu două nume".
Un alt obicei presupune ca cel bolnav - în special copiii - să fie "dat de pomană". Copilul este trecut peste mormântul unui necunoscut, şi o altă persoană îl primeşte, zicând "bogdaproste". Astfel, «duhul rău», căutând sufletul mortului necunoscut, va uita de copilul bolnav.
Folcloriştii au confirmat faptul că datină de a se schimba numele copilului bolnav era practicată în tot cuprinsul Ţării Româneşti, în credinţă că duhul rău se va depărta, iar copilul se va însănătoşi.
Părintele Simion Florea Marian precum şi alţi folclorişti amintesc de o datină foarte veche la români, potrivit căreia schimbarea numelui se face în urma unei vânzări simulate.
Astfel, femeia, al cărei copil este bolnav sau căreia-i mor copiii unul după altul, îl vinde pe fereastră altei femei, schimbându-i numele, conform crestinortodox.ro.
