Cea mai cunoscută și iubită icoană făcătoare de minuni din lumea ortodoxă va ajunge în România, grație părintelui Mădălin Iscru

Icoana la care se vor ruga credincioșii din eparhia Tulcii are dimensiuni aproape la fel ca cea originală, respectiv 120 de cm înălțime și 90 de cm lățime, 60 de kg, fiind îmbrăcată în argint, așa cum este și cea rămasă în Vatoped.

Copiile icoanei Maicii Domnului Paramythia sunt făcătoare de minuni întocmai ca icoana originală! Icoana care va ajunge la Sâmbăta Nouă a fost atinsă de 40 de sfinte moaște și părinții Mănăstirii Vatoped s-au rugat să aducă mult har și mângâiere celor ce o vor cinsti cu credință.

Icoana făcătoare de minuni va fi expusă spre închinare în naosul bisericii Sf. M. Mc. Gheorghe si Sf. Ioan Rusul din Sâmbăta Nouă.

În România sunt doar 7 astfel de icoane ale Maicii Domnului Paramythia, iar părinții din Sfânta Mănăstire Vatoped spun că precum Maica Domnului a apărat mănăstirea de pirații invadatori, așa o să apere și întregul ținut al Dobrogei de războiul ce se desfășoară aproape de zona Tulcii, în Ucraina.

Această icoană preafrumoasă este o frescă* din secolul al XIV-lea care s-a aflat în pridvorul bisericii mari (katoliconului) mânăstirii Vatopedi, iar după săvârșirea minunii a fost strămutată într-un paraclis închinat Maicii Domnului Mângâietoarea (Paramythia).

Exista în trecut obiceiul ca, ieșind monahii din katolicon dupa săvârșirea slujbei utreniei, să se închine la icoana Maicii Domnului în privdor și acolo egumenul să înmâneze portarului cheile de la poarta închisă decuseară a mânăstirii spre a o descuia.

Tradiția spune că la 21 ianuarie 1320, când egumenul dădu portarului cheile, icoana s-a însuflețit deodată, Maica Domnului strigându-le: „Nu deschideți astăzi porțile mânăstirii, ci urcați-vă pe ziduri și alungați pirații!” Atunci – o, minunile Tale, Hristoase Împărate! – Pruncul Iisus ce ședea în brațele Născătoarei de Dumnezeu, mișcându-și mânuța, acoperi gura Preacuratei Maicii Sale și îi spuse: „Nu, Maica Mea, nu le spune. Lasă-i să fie pedepsiți după cum merită, căci și-au lăsat datoriile lor călugarești!”. Atunci, Născatoarea de Dumnezeu, cu multă îndrăzneală a Maicii către Fiul și Dumnezeul său, luă mânuța lui Hristos, coborând-o de la gura sa și, îndreptându-și capul spre dreapta, se slobozi de mâna lui Iisus, strigându-i egumenului pentru a doua oară: „Nu deschideți astăzi porțile mânăstirii, ci urcați-vă pe ziduri și alungați pirații!” Iar apoi: „Luați aminte și pocăiți-vă, căci Fiul meu s-a mâniat pe voi!” Și repetă și a treia oară: „Astăzi nu deschideți porțile mânăstirii…”. După terminarea glăsuirii, Născătoarea de Dumnezeu și Preasfântul său Prunc căpătară iarași înfățișare de icoană, rămânând însă în pozitia care se vede astazi, adică Preacurata ținând mânuța lui Hristos sub gura sa, având capul îndreptat către dreapta pentru a fi slobodă, iar expresia chipului său fiind plină de nețărmurită îngăduință, dragoste și îngrijorare de Mamă, în timp ce Hristos, deși Prunc, are o față aspră de Judecător.

Această icoană este cu adevărat nefăcută de mână omenească, deoarece s-a săvârșit în forma de astăzi prin Harul lui Dumnezeu, după intervenția minunată a Maicii lui Dumnezeu pentru ocrotirea mânăstirii, de aceea se și numește Maica Domnului Mângâietoarea (Paramythia). După cum spun pelerinii veniți la mânăstire, care nu se mai satură privind-o, dumnezeiasca dulceață a chipului Preacuratei Fecioare odihnește și mângâie sufletul omenesc.

Prin această minune se face încă o dată vădit faptul – în deplin acord cu credința Bisericii – că Îndrăzneala de Maică a Născătoarei de Dumnezeu către „Fiul și Dumnezeul său” mijlocește pentru păcatele neamului omenesc, mântuindu-l prin rugăciunile sale din grozăviile pe care le merită pentru mulțimea păcatelor lui.

De la săvârșirea minunii, călugării păstrează nestinsă candela din fața icoanei. Sfânta Liturghie se ține în fiecare vineri în bisericuța Paramythiei, iar Paraclisul Maicii Domnului se cântă zilnic. Există obiceiul ca tunderile în monahism să se facă în acest paraclis.

De această icoană este legată și viața cuviosului Neofit Vatopedinul, care pe atunci se îngrijea de paraclisul acestei icoane făcătoare de minuni.

Odată, cuviosul fu trimis de mânăstire pentru a sluji o bucată de vreme la un metoc din Evvia. Acolo căzu greu bolnav și se ruga Maicii Domnului să-l învrednicească a muri la mânăstirea de metanie. Auzi atunci îndată, lăuntric, vocea Preacuratei spunându-i: „Neofite, mergi la mânăstirea ta și după un an să fii gata”. Mulțumind cuviosul Maicii Domnului pentru păsuirea dăruită, îi zise ucenicului său să se pregătească pentru întoarcerea la mânăstire. Cu adevărat, după trecerea vremii, într-o zi, după ce se cuminecă cu Preacinstitele Taine, urcând cuviosul scările din fața paraclisului Paramythiei, auzi iarăși glasul Preacuratei: „Neofite, vremea ieșirii tale a sosit”. Mergând așadar cuviosul la chilia sa, își pierdu puterea și, cerându-și iertare de la întreaga obște, își încredință duhul în brațele Născătoarei de Dumnezeu.

Precizare: *Icoana Preasfântei Născătoare de Dumnezeu, Paramythia este o pictură murală detașată din zidul bisericii și mutată în paraclisul cu același nume.