Toxicitatea mercurului este demult cunoscută, deși vracii din vechime foloseau acest element la anumite tratamente. De multe ori, ele s-au dovedit însă fatale. Mercurul poate pătrunde în organism pe trei cai: prin inhalarea vaporilor, prin alimente sau chiar prin contactul cu pielea. Efectele sale pot fi mai rapide sau mai lente, iar mercurul poate afecta: sistemul nervos, cel respirator, pielea, rinichii și multe alte organe ale corpului uman.
Mercurul pătrunde rapid și prin placentă. Astfel, viitoarea mama care a intrat în contact cu mercurul poate transmite otrava fătului. În cazul cantităților mici, viață mamei nu este periclitată, dar copilul se poate naște cu malformații.
Cea mai insidioasă cale prin care otravă poate pătrunde în organism este inhalarea vaporilor de mercur: metalul lichid se vaporizează chiar și la temperatura camerei. Respirând deasupra picăturilor de mercur, nu simți vaporii, dar te expui la intoxicare.
Din fericire, mercurul este exclus din bunurile curente de consum, cu două excepții: termometrul și tuburile luminoase (becurile "reci"). Dacă în acestea din urmă cantitățile mici sunt motive să diminueaze îngrijorarea, cele câteva grame din termometrul spart pot avea efecte grave.
Ce trebuie să faci dacă ți s-a spart termometrul?
1. Eviți să stai cu capul aplecat deasupra locului unde se află mercur. Acesta se evaporă la temperatura camerei, iar inhalarea vaporilor poate avea efecte negative.
2. Deschizi imediat fereastra, ca să aerisești. Luați de curent, vaporii de mercur se difuzează în atmosfera exterioară, pierzând mult din concentrație.
3. Evaporarea se produce cu atât mai rapid cu cât este mai cald. Deci oprești încălzirea și, dacă se poate, pui în funcțiune instalația de răcire a aerului.
4. Dacă mercurul nu s-a răspândit afară din termometrul distrus, îți pui mănuși de cauciuc (menaj) și colectezi piesele sparte, așezându-le într-un borcan de sticlă cu puțină apă rece în el. Scufundat în apă, mercurul merge la fund și nu se mai evaporă.
După terminarea operațiunii, însă, conținutul nu se aruncă la ghenă. Există societăți de profil, care colectează substanțe toxice și periculoase. Cauți pe Internet o astfel de firma. Ți se va trimite personal specializat care va prelua borcanul, mănușile folosite, alte piese care au intrat în contact cu mercurul și le va preda la un laborator pentru decontaminare și distrugere în condiții de siguranță.
5. Dacă mercurul s-a răspândit, te asiguri că picăturile nu vor fi luate cu talpă pantofului și răspândite prin toată casă pe covor. Dacă ai călcat pe mercur, schimbi imediat pantofii. Dacă n-ai călcat, dar există mercur răspândit, improvizezi un "galoș" dintr-o pungă de plastic și îl încalți peste pantof.
6. Picăturile răspândite se culeg cu o pară de cauciuc sau cu o seringă fără ac și se depun în borcanul cu apă. Picăturile se mai pot culege cu două foi de hârtie umedă, cu vată umezită, cu plastilină sau cu bandă adezivă, la care adera. După ce picăturile culese astfel au fost depuse în borcanul cu apă rece, locul de unde provin se decontaminează cu o soluție concentrată de permanganat de potasiu, folosind o pensula moale. Pensula folosită se va preda odată cu borcanul pentru decontaminare.
7. Dacă, în ciuda precauțiilor, ai venit în contact cu mercurul, fie inhaland vaporii, fie atingandu-l cu mâna, este necesar să te prezinți imediat la medic, pentru control și tratament adecvat, dacă este cazul.
