Lumânarea este o jertfă adusă lui Dumnezeu, scrie ortodoxia.md. Aceasta trebuie să fie de ceară curată deoarece este mai luminoasă și mai igienică, pentru că nu produce fum.
Dupa împrejurările în care este folosita în cult, lumânarea are diferite semnificații. Lumânarea care se aprinde la citirea Evangheliei înseamnă lumina adevărului evanghelic care a străbătut întunericul necredinței în care trăiau popoarele dinainte de venirea lui Hristos.
Lumanarile sunt nelipsite de la marile slujbe-evenimente din viata omului: botez, cununie, moarte.
La moarte, lumanarea este lumina care se pune in mana mortului, cand acesta isi da duhul, spre a-i fi calauza pe drumul de veci.
Dacă ții lumînarea cuiva care moare, cad păcatele lui asupra ta? Aceasta este întrebarea care îi macină pe mulți creștini.
Lumânarea este semnul jertfei. O lumânare bine lucrată nu scoate fum, nu picură ceară, ci se transformă toată în lumină. Lumina este forma superioară de existență a materiei. De aceea Dumnezeu a făcut mai întâi lumina. Ținând lumânarea cuiva este ca și cum l-ai călăuzi. Așa îl călăuzești la Sfântul Botez spre viața în Hristos, la Cununie spre o viață de familie binecuvîntată de Dumnezeu și la înmormîntare spre împărăția cerurilor. Pe vremea Sfântului Apostol Pavel unii se botezau pentru cei morți. Asta nu înseamnă că le luau ei păcatele.
