Numărul asteroizilor care au lovit Terra și Luna a crescut pe parcursul ultimilor 290 de milioane de ani, potrivit autorilor unui studiu publicat în revista Science, informează joi Press Association.
Oamenii de știință și-au îndreptat atenția către craterele lunare pentru a determina cu o mai mare exactitate numărul de coliziuni cu asteroizi, întrucât Terra și Luna au fost lovite de corpuri cerești cu aceeași frecvență de-a lungul timpului, însă craterele de pe satelitul natural al Pământului nu au suferit apoi avarii substanțiale, așa cum s-a întâmplat pe planeta noastră.
Până la această cercetare, oamenii de știință au folosit craterele de pe Pământ în studiile lor și datări radiometrice ale rocilor, însă mulți dintre cercetători au presupus că numeroase cratere timpurii terestre au dispărut în timp, din cauza eroziunii și a altor procese telurice.
"A devenit clar că motivul pentru care Terra are mai puține cratere vechi în cele mai stabile regiuni ale sale constă în faptul că rata de impact a fost mai mică până în urmă cu 290 de milioane de ani", a explicat William Bottke, coautor al studiului și expert în asteroizi în cadrul Soutwest Research Institute, un centru de cercetare din orașul american San Antonio.
Folosind date termale și imagini colectate de NASA, mai mulți cercetători de la Universitatea Southampton, Universitatea Toronto și Southwest Research Institute au determinat vârsta craterelor lunare și au stabilit în urma unor calcule că rata de impact a crescut de 2,6 ori în ultimii 290 milioane de ani.
"Să dovedim că mai puține cratere pe Pământ înseamnă mai puține ciocniri - decât pierderea lor prin eroziune - a reprezentat o provocare formidabilă", a declarat Thomas Gernon, profesor-asociat în Științe ale Pământului la Universitatea Southampton și coautor al acestui studiu, publicat în revista Science.
Oamenii de știință nu pot explica motivul din spatele creșterii ratei de impact, însă au sugerat că acesta ar putea fi legat de deșeurile spațiale rezultate în urma unei coliziuni ample care s-a petrecut în principala centură de asteroizi din Sistemul Solar, aflată între planetele Marte și Jupiter.
Noul studiu a consolidat, de asemenea, teoria potrivit căreia asteroizii au contribuit la extincțiile în masă de pe Terra, în special la dispariția dinozaurilor.
"Este probabil corect să spunem că a fost o întâlnire cu destinul, în cazul dinozaurilor - dispariția lor era oarecum inevitabilă, dacă ținem cont de creșterea numărului de roci spațiale de dimensiuni mari care s-au ciocnit cu Terra", a explicat profesorul Thomas Gernon.
Sursa
