Ce este tulburarea hiperkinetică și cum se tratează aceasta

ADHD sau tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție face parte din arealul tulburărilor mintale ale căror manifestări caracteristice sunt deficitul de atenție sau hiperactivitatea și impulsivitatea, a declarat, pentru Agerpres, Codrina Moraru, medic psihiatru în cadrul Institutului de Psihiatrie "Socola" Iași.

De obicei, ADHD este identificat în anii de școală primară, atunci când lipsa de atenție a copilului devine deranjantă și evidentă, spune medicul.

Asociația Americană de Psihiatrie estimează, de exemplu, că 3% până la 7% dintre cei de vârstă școlară au acest diagnostic. La persoanele între 18 - 44 ani cu diagnostic confirmat, 5,4% sunt bărbați și 3,2% femei.

"Netratată la timp, tulburarea persistă și la vârsta adultă, cu simptome care pot afecta psihicul persoanei, modul în care relaționează cu cei din jur, creând dificultăți la locul de muncă și în cadrul familial. De cele mai multe ori, diagnosticul de ADHD este omis sau întârziat până la vârsta adultă, deoarece simptomele prezente sunt asemănătoare cu cele întâlnite la alte tulburări psihiatrice. Dacă la copil hiperactivitatea este clar prezentă, la adult dificultatea de a menține atenția focalizată asupra sarcinii pe care o are de îndeplinit, impulsivitatea și neliniștea intrapsihică sunt doar câteva dintre simptomele cu care se confruntă", a explicat Codrina Moraru.

Conform medicului, orice persoană poate manifesta la un moment dat simptome specifice tulburării hiperkinetice cu deficit de atenție, dar acestea nu au nicio relevanță dacă au apărut recent sau nu sunt atât de severe încât să interfereze cu modul obișnuit de viață al pacientului.

Adulții cu ADHD au adesea dificultăți în a rămâne concentrați și a se ocupa de sarcinile cotidiene

La adult, susține dr. Codrina Moraru, putem observa tulburări de concentrare și de a rămâne focusat. "Adulții cu ADHD au adesea dificultăți în a rămâne concentrați și a se ocupa de sarcinile cotidiene. De exemplu, pot fi ușor distrași de imagini și sunete irelevante, pot sări rapid de la o activitate la alta sau se plictisesc rapid. Simptomele din această categorie sunt uneori trecute cu vederea deoarece sunt mai puțin perturbatoare în exterior decât simptomele ADHD de hiperactivitate și impulsivitate, dar pot fi la fel de supărătoare", a afirmat ea.

Medicul psihiatru a explicat, totodată, că simptomele dificultăților de neatenție și concentrare includ "zoning out" (pierderea atenției - n.r.) fără să-și dea seama chiar și în mijlocul unei conversații; distractibilitate extremă - "rătăcirea" atenției face dificilă îndeplinirea unei sarcini obișnuite; imposibilitatea de a focaliza atenția pe o perioadă mai lungă de timp, de exemplu pentru lecturarea unei cărți sau urmărirea unui film; tendința de a trece cu vederea detaliile, ceea ce duce la erori la locul de muncă; abilități slabe de ascultare; este greu să-și amintească conversațiile și să urmeze instrucțiuni.

Dr. Codrina Moraru a mai arătat că, deși persoanele cu ADHD au probleme de atenție și nu se pot concentra pe sarcini care nu prezintă interes pentru ei, există o tendință de a deveni absorbiți de lucrurile care sunt stimulatoare și care oferă satisfacții.

"Acest simptom paradoxal poartă numele de hiperfocus și reprezintă un mecanism de copping pentru distractibilitate. Hiperfocusul poate fi atât de puternic încât pacientul devine complet absorbit de o carte, o emisiune TV încât poate pierde complet noțiunea timpului, neglijând lucrurile pe care trebuie să le facă. Totodată, hiperfocusul este un atu atunci când este canalizat în activități productive, dar poate duce spre exemplu la probleme în relații sau la locul de muncă dacă este lăsat necontrolat", consideră dr. Moraru.

Viața celui cu ADHD poate părea adesea haotică și scăpată de sub control

Potrivit acesteia, atunci când o persoană este diagnosticată cu ADHD, viața sa poate părea adesea haotică și scăpată de sub control.

"O bună organizare a lucrurilor este extrem de dificilă, la fel ca și sortarea informațiilor relevante pentru sarcină, prioritizarea evenimentelor, ținerea evidenței activităților și responsabilităților, gestionarea timpului", a adăugat psihiatrul.

Aceasta a explicat că simptomele psihiatrice comune de dezorganizare și uitare includ abilități slabe de organizare fie că sunt acasă sau la birou; tendința de a amâna lucrurile; dificultăți la începerea și finalizarea proiectelor; depășirea termenelor limită; pierderea în mod constant a lucrurilor - chei, portofel, telefon, documente; subestimarea timpului necesar pentru finalizarea unei sarcini.

Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție include și simptome caracteristice impulsivității

De asemenea, menționează dr. Codrina Moraru, tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție include și simptome caracteristice impulsivității.

"Dacă sunt prezente simptome din această categorie este posibil ca pacientul să acționeze înainte de a se gândi sau să reacționeze fără a lua în considerare consecințele acțiunilor. Se poate trezi că îi întrerupe pe ceilalți și că se grăbește în rezolvarea sarcinilor fără a citi instrucțiunile. Totodată, există dificultăți în controlul impulsurilor dacă întrerupe frecvent alte persoane; are o slabă stăpânire de sine; face comentarii nepoliticoase sau nepotrivite fără a se gândi la consecințe; acționează în mod imprudent sau spontan fără a ține seama de ceilalți; are un comportament inadecvat din punct de vedere social, cum ar fi, de exemplu, pierderea răbdării în timpul unei întâlniri de muncă", mai spune medicul.

Mulți adulți cu ADHD își gestionează cu greutate sentimentele, mai ales când vine vorba de emoții precum furia sau frustrarea.

Frustrarea și furia, gestionate cu greu

În astfel de situații simptomele emoționale comune celor cu ADHD includ: sentimentul de subperformanță, nu se descurcă bine cu frustarea, iritabilitate sau schimbări de dispoziție, dificultăți în a rămâne motivat, hipersensibilitate la critici, temperament adesea exploziv, stimă de sine scăzută și sentiment de nesiguranță.

"Hiperactivitatea la adulții cu ADHD poate arăta la fel ca și la copii. Pentru multe persoane însă simptomele devin mai subtile pe măsură ce îmbătrânesc. Se pot observa astfel: sentimente de neliniște interioară, agitație, tendința de a-și asuma riscuri, vorbit excesiv, persoanele se plictisesc ușor și fac un milion de lucruri deodată", a mai explicat dr. Codrina Moraru.

Ea a precizat că, în cazul în care ADHD nu este diagnosticat și netratat, poate cauza probleme în aproape fiecare domeniu al vieții unui adult.

"Pot apărea probleme de sănătate fizică și mintală, cum ar fi alimentația compulsivă, abuzul de substanțe, anxietate cronică și stimă de sine scăzută. De asemenea, adulții cu ADHD se confruntă adesea cu dificultăți în carieră și simt un puternic sentiment de subperformanță. Gestionarea finanțelor poate fi, de asemenea, o problemă din cauza cheltuielilor impulsive sau gestionării defectuoase a facturilor neplătite. În plan relațional și familial, reproșurile constante din partea apropiaților de a asculta mai atent sau de a fi mai organizat pun o presiune asupra relațiilor de muncă și de familie. Cei apropiați, pe de altă parte, s-ar putea simți răniți din cauza iresponsabilității și insensibilității persoanei cu ADHD", a subliniat psihiatrul.

Adultul cu ADHD, mai greu de diagnisticat

Dr. Codrina Moraru a precizat totodată că la adult diagnosticul de ADHD este unul dificil din cauza faptului că simptomele specifice tulburării sunt similare cu alte afecțiuni psihiatrice, cum ar fi depresia și anxietatea.

"De cele mai multe ori, pacientul care prezintă ADHD are cel puțin încă un diagnostic psihiatric și un istoric de afecțiuni mintale. La fel ca în multe alte patologii psihiatrice, lipsa unor analize obiective imagistice sau biochimice, diagnosticul de ADHD se bazează pe o serie de teste psihometrice - chestionare, scale de evaluare standardizate - și evidențe clinice. Pentru stabilirea unui diagnostic corect este importantă constituirea unei echipe multidisciplinare formate din medic psihiatru și psiholog. Tratamentul pentru ADHD la adulți implică atât o parte farmacologică, dar și ședințe de psihoterapie cognitiv-comportamentală în cadrul cărora pacientul învață strategii de organizare, managementul timpului și modul în care își poate gestiona afecțiunea pe termen lung", a precizat Codrina Moraru, medic psihiatru în cadrul Institutului de Psihiatrie "Socola" Iași.