În mod normal, o tragedie cu victime ar mobiliza instantaneu conducerea unui oraș european: anchete serioase, responsabilități asumate, presiune pe operatori, informări coerente, intervenții rapide. La București, în schimb, am primit o administrație care a preferat tăcerea prelungită și comunicarea sterilă. Nici Bujduveanu, nici Vigheciu nu au impus ritmul necesar, nu au presat DISTRIGAZ, compania responsabilă de rețeaua care a explodat, nu au cerut public clarificări ferme și nu au prezentat un plan credibil de gestionare a crizei. Oamenii au așteptat reacție, iar conducerea orașului le-a oferit absență.
Trei oameni au murit, iar răspunderea tehnică rămâne învăluită în neclarități. Zeci de familii au pierdut tot, iar instituțiile locale au funcționat cu lentoarea birocratică a unui aparat care nu înțelege ce înseamnă urgența. Această indiferență nu este o întâmplare, ci un stil de administrare cultivat sub această alianță politică, obișnuită să înlocuiască reacția cu tăcerea și acțiunea cu justificări.
Iar momentul cel mai revoltător este cel prezent. Primăria Capitalei anunță abia acum că „încep lucrările de punere în siguranță”, de parcă tragedia s-ar fi petrecut ieri, nu acum multe săptămâni. Formularea tehnică, livrată cu detașare de Bujduveanu, arată cât de ruptă este conducerea orașului de realitatea comunității afectate. Ceea ce reprezenta o intervenție obligatorie imediată este prezentat acum ca o etapă firească, de parcă întârzierea nu ar fi produs consecințe grave.
Nici Adrian Vigheciu, viceprimar cu responsabilități directe în aria serviciilor publice, nu a oferit răspunsuri clare. Nu există o explicație convingătoare pentru întârzierea intervenției, nu s-a prezentat un calendar transparent, nu s-a cerut public un raport complet al DISTRIGAZ privind responsabilitățile tehnice. Rolul viceprimarului a fost redus la o prezență discretă, incompatibilă cu gravitatea unei tragedii cu victime.
În paralel, DISTRIGAZ continuă să evite răspunsurile esențiale, protejată de lipsa de fermitate a autorităților locale. Întrebările fundamentale rămân fără soluție: cum s-a produs explozia, ce verificări au lipsit, ce responsabilități concrete există? Fără presiunea politică și administrativă a Primăriei, compania se ascunde în spatele unor comunicate tehnice fără substanță.
Alianța PNL–PSD, care îi susține pe Bujduveanu și Vigheciu, își confirmă din nou incapacitatea de a gestiona situații de criză. Sub pretextul maturității administrative, această construcție politică oferă, de fapt, un model de neimplicare, în care oamenii aflați la necaz sunt marginalizați, iar instituțiile lucrează într-un ritm care sfidează logica și respectul față de cetățeni.
Explozia din Rahova nu este doar o tragedie urbană, ci și oglinda unui eșec politic și administrativ. Bucureștiul merita conducători prezenți, fermi și responsabili. În schimb, i-au revenit Bujduveanu și Vigheciu, exponenți ai unei administrații care a preferat să tacă exact atunci când trebuia să acționeze.
