Era liniște, vecinii dormeau și câinii lor și canarii lor și pisicile lor toate. Cerul era senin, cu stele, o lună și un avion ce pâlpâia în drumul lui spre vest, Paris-London-New York, cum scrie pe sticluțele de parfum. Mi-a venit să beau un pahar de vin; aveam o sticlă deshisă deja, cu un cabernet sauvignon profund și catifelat și să ascult River Is Waiting a domnului John Fogerty dar am renunțat la ambele; nu avea niciun sens, durerea nu mi-ar fi trecut.
Am înghițit paracetamol cu apă de la robinet – ”s-o lași să curgă mai mult dacă vrei mai rece” am auzit în minte vocea asta familiară, de demult, din copilăria mea… M-am așezat în pat, pe spate, așteptând cu ochii deschiși amețelile și amorțeala pentru că, din ce am citit, spondiloza nu vine nicidată singură.
