Ce este blefarita? Simptome și cauze

Blefarita poate fi anterioara, posterioara sau mixta.

Blefarita anterioara afecteaza marginea externa a pleoapelor, unde sunt implantate genele. Cele mai frecvente cauze de blefarita anterioara sunt infectia stafilococica (blefarita stafilococica) si seboreea (blefarita seboreica). Mai rar, blefarita anterioara este rezultatul unor alergii.

Blefarita posterioara intereseaza fata interna a pleoapelor, ce vine in contact cu globul ocular si este determinata de disfunctia glandelor Meibomius (glande sebacee) situate la acest nivel (blefarita seboreica, meibomianita). Blefarita posterioara este adesea asociata acneei rozacee. Cele doua forme, anterioara si posterioara, pot fi combinate, conform informatiilor publicate de Centrul Medical de Diagnostic si Tratament "Dr. Victor Babes".

Blefarita are numerosi factori favorizanti : ametropiile necorectate (nepurtarea ochelarilor), infectiile, poluarea, praful, terenul alergic, diabetul zaharat, uscaciunea oculara, umiditatea, frigul, cosmeticele, tonusul palpebral inadecvat, factorii hormonali, dermatita seboreica, acneea rozacee etc.

Factorii infectiosi incriminati in blefarita sunt : Staphyloccocus aureus, Staphyloccocus epidermidis, Corynebacterium, Propionobacterium acnes.

Clinic, pacientii acuza senzatie de corp strain, senzatie de arsura, lacrimare, prurit (mancarime), cruste si pelicule la nivelul marginii libere a pleoapelor. Foarte rar, prezinta fotofobie, durere, scaderea acuitatii vizuale. Marginea libera a pleoapelor este eritematoasa (rosie), ingrosata, cu telangiectazii, secretii mucoase albicioase, orificii glandulare modificate. Afectiunea are evolutie cronica, cu exacerbari intermitente ale simptomelor. Frecvent, relatia dintre severitatea simptomelor si afectarea clinica este mica.

Datorita relatiei stranse dintre pleoape si suprafata oculara, blefaritele cronice pot determina modificari la nivelul conjunctivei si corneei. Blefarita asociaza instabilitatea filmului lacrimal in 30 - 50 % din cazuri, fiind una din principalele cauze ale sindromului de ochi uscat. Blefarita poate fi insotita de complicatii precum : conjunctivita, keratita, chalazion (salazion), trichiazis (directia anormala a cililor catre globul ocular), entropion (rularea marginii libere a pleoapei catre globul ocular), ectropion (rularea marginii libere a pleoapei in afara globului ocular), pierderea genelor.

Tipuri de blefarita

I. Blefarita anterioara afecteaza marginea externa a pleoapelor, si anume, genele si glandele sebacee de la acest nivel.

Blefarita anterioara stafilococica este inflamatia lamelei anterioare produsa de stafilococ si are o evolutie recurenta.

Marginea anterioara a pleoapelor este hiperemica (rosie), cu telangiectazii. In formele grave se formeaza microabcese sub forma unor mici puncte galbene la radacina genelor. Exista cruste mici, dure, fibrinoase care inconjoara genele la baza lor, ca un manson.
De asemenea, la baza genelor se pot forma ulcere. Ele sunt acoperite de cruste de fibrina. Poate fi prezenta si afectarea corneana : keratita epiteliala inferioara, infiltrate, ulceratii corneene

Blefarita anterioara seboreica se asociaza cu formarea de cruste moi de material grasos care sunt localizate oriunde pe tija genelor, depuneri grase ce lipesc genele.
Blefarita anterioara mixta.

II. Blefarita posterioara este legata de disfunctia glandelor sebacee Meibomius, cu alterarea metabolismului secretor.

Blefarita posterioara poate fi cauzata de : acneea rozacee, dermatita din herpes simplex, virusul varicelo-zosterian, moluscum contagiosum, dermatita alergica si de contact, dermatita stafilococica.

Blefarita posterioara seboreica este caracterizata prin secretie excesiva de sebum. Filmul lacrimal este grasos, cu prezenta unui material spumos la nivelul marginii libere a pleoapelor.

Meibomianita este caracterizata prin inflamatia si obstructia glandelor meibomiene. Secretia glandelor meibomiene devine mai ceroasa si blocheaza orificiile glandelor. Materialul stagnant devine mediu de cultura pentru bacterii si patrunde in straturile profunde ale pleoapei ducand la inflamatie.

III. Blefarita mixta (anterioara si posterioara).