Actual· 4 min citire

1 Decembrie.Eugen Mănăilă, după Afganistan: la un pas de moarte, dar s-ar întoarce și mâine pe front

1 Decembrie.Eugen Mănăilă, după Afganistan: la un pas de moarte, dar s-ar întoarce și mâine pe front

1 Decembrie.Eugen Mănăilă, după Afganistan: la un pas de moarte, dar s-ar întoarce și mâine pe front

Publicat1 dec. 2017, 17:39
SursăREALITATEA TV

A executat peste 300 de misiuni de luptă în teatrele de operații din Afgansitan. Una, însă, i-a pus stop carierei de militar activ. În urmă cu șapte ani, Eugen Mănăilă a fost grav rănit după ce un dispozitiv cu 50 de kilograme de explozibil i-a aruncat blindatul în aer. Cu toate acestea, ar lua oricând lungul drum al războiului, dacă asta ar aduce și pacea mult dorită. Iubirea de țară circulă prin sânge, explică Eugen ori de câte ori vine vorba despre drapelul românesc.

"Credeți-mă, eu sunt unul dintre norocoși. Cand vine cineva cu trei amputații, ambele picioare și o mână, este aproape Robocop, și își dă jos o mână și două picioare cu 5 metri înainte de a intra într-un bazin, se apropie și se scurge în acel bazin. Și nici nu vă închipuiți cu ce viteză reușește să facă o cursă într-un singur membru, atunci îți dai seama că nu ai niciun fel de scuză!", spune Eugen Mănăilă, militar rănit în Afganistan.

Eugen Mănăilă e plutonier adjutant principal al Armatei Române. Cel mai înalt grad de subofițer. Ultima avansare în grad a plătit-o cu sânge. A fost la un pas să-și piardă un picior. S-a ales și cu mai mute oase sfărâmate în misiunea din Afganistan. Acum, pentru că nu mai poate să-și slujească țara cu arma în mână, a decis anul acesta să compenseze prin sport. Li s-a alăturat colegilor răniți în teatrele de operațiuni, la competiția Invictus, de la Toronto, unde a participat la proba de haltere. A ridicat greutăți de 112 kilograme. Cumplit de greu pentru oricare dintre noi, floare la ureche pentru omul care a văzut moartea de aproape. Și-a fentat-o.

"Camarazii mei din mașină dădeau sa plângă văzându-mă jos acolo mic, chircit și tremurând. M-am întors spre ei: 'Mickey, vezi că a ținut fierul?' Și l-am făcut să râdă. Atunci am simțit o arsură din creștetul capului până în picioare și am zis: 'Sunt rănit!' Nu mi-am dat seama cât sunt de grav. Era adrenalina. Au deschis cu greutate ușa de pe partea mea, m-au așezat pe pământul afgan. După ce s-a lăsat praful, cum spunem noi, praful ridicat de la mitraliere", își aduce aminte Eugen Mănăilă.

"În spatele meu, în ultima mașină, aveam doctorul care ne însoțea în misiune, de data asta aveam o fată, a venit, m-a întrebat ce am, începusem să tremur, intrasem în șoc. Mi-a tăiat pantalonul, am zis: 'Piciorul nu-l mai simt.' A tăiat și am văzut-o cu ochii în lacrimi. Zic: 'E chiar așa de grav? Îl mai am acolo?' 'Da, este.' 'Bine, lasă.' Am făcut-o să pufneasca în râs", adaugă acesta.

Eugen Mănăilă are 48 de ani și este parașutist. În 2008 a plecat prima dată în Afganistan. Doi ani mai târziu, a fost selectat pentru a doua misiune în provincia Zabul. Însă o explozie produsă din cauza unui dispozitiv improvizat i-a dat lumea peste cap. 19 februarie 2010. Se îngâna ziua cu noaptea. Când s-a estompat suflul exploziei, a început lupta pentru viață.

"Din elicopterul pregătit medical, Black Hawke, a coborât un negru. Semăna cu Wesley Snipes, mare de tot. Vine lângă mine ș-mi spune: 'I'm your nourse.' Sunt asistenta ta. Iar m-a pufnit râsul. Zic: 'Dacă tu ești asistenta mea, eu am scăpat de toate grijile din Afganistan.' Era un negru d-ala lucrat la sală, aranjat. M-au luat... în momentul acela, s-a încheiat pentru mine episodul Afganistan. Dumnezeu a vrut să încep o altă viață", continuă Eugen.

Au urmat șase intervenții chirurgicale. Tije băgate în picior, dispozitive pentru umerii dislocați, mâna ruptă, patru coaste fracturate. Calmante peste calmante...

"Conviețuiesc destul de bine cu foarte multe dintre animalele acestei planete. Din ce am înțeles eu, s-au folosit cartilagii de rechin", mai spune acesta.

Acum e bine. Dar face în continuare recuperare. Atât de mult iubește haina militară, încât s-ar întoarce și mâine în teatrul de operații. La fel ca mulți dintre colegii lui răniți în Irak și Afganistan. Deși, teoretic, legea românească le permite să revină pe front, testarea medicală e mult prea drastică. Așa că în practică niciunul dintre răniți nu se mai întoarce. În Statele Unite, soldații răniți care doresc să revină în teatrele de operațiuni sunt testați după norme precise, care în unele cazuri permit revenirea în activtate. Analiza făcută de o Comisie de Evaluare Fizică e finală și se pune în aplicare.

Reporter: Andreea Dăscălescu

Montaj: Sorin Niculae

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News