Amestec de substanțe de consistența rășinii, culese de pe cel puțin 20 de specii de arbori, propolisul este pentru stup o adevărată barieră de protecție. De altfel, cuvântul propolis vine din greacă și înseamnă „partea dinaintea cetății”. El a fost denumit așa de către învățații greci care, observând cum își construiesc albinele stupul, au ajuns la concluzia că această substanță joacă rolul de pavăză împotriva agresorilor externi, propolisul făcând din stup o adevărată cetate, scrie csid.ro.
Studiile moderne privitoare la proprietățile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de știință: nu mai puțin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite, 30 de tipuri de virusuri (incluzând și varietățile lor) sunt distruse de către propolis, care este cel mai puternic medicament antiinfecțios cunoscut.
Iar proprietățile sale terapeutice nu se opresc aici, eficiența sa fiind demonstrată în nu mai puțin de 200 de afecțiuni. Iată de ce ne-am hotărât să cunoaștem mai bine acest produs al stupului, una din cele mai puternice arme din arsenalul terapiei naturale.
Propolisul este un „cocteil” de substanțe vindecătoare, adunat din mugurii și de pe scoarța plopilor, a mestecenilor, a castanilor, a sălciilor, a frasinilor, a aninilor și ale unor specii de pomi fructiferi. Cum știu albinele să dozeze acest elixir, să-l combine și să-i dea în final o compoziție unitară, așa încât diferitele tipuri de propolis culese din diverse regiuni ale lumii să aibă proprietăți practic similare, este o enigmă.
O enigmă este și cum au putut medicii antici, cum ar fi Galen sau Pliniu, să identifice, fără a beneficia de mijloacele moderne, proprietățile sale terapeutice. Un lucru este cert: primăvara, albinele culeg un medicament excepțional, adunat cu un efort uriaș, din mugurii abia ieșiți la lumină.
Există două metode prin care apicultorii recoltează acest medicament: răzuindu-l direct de pe pereții stupului de albine sau pentru o mai mare eficiență, construind un colector special, ce preia progresiv producția albinelor, care astfel sunt stimulate să culeagă cantități tot mai mari de propolis.
Remediu de tradiție în medicina naturistă din România, propolisul se găsește ușor la apicultori, fie brut, sub forma unor bulgărași maronii, fie lichid, ca tinctură alcoolizată. Propolisul brut de bună calitate se recunoaște printr-un miros specific (dulceag-amărui) foarte puternic, precum și prin lipsa de luciu (propolisul lucios are foarte multă ceară în el și ca atare, proprietățile sale sunt mult diminuate).
Preparate din propolis
Tinctura
Dacă nu vrem să luăm acest remediu gata preparat din comerț, putem să-l obținem acasă: se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri rase de propolis, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 90 de grade. Se închide borcanul ermetic și se lasă la macerat vreme de două săptămâni, timp în care se agită zilnic, după care se filtrează. Tinctura rezultată va fi pusă în sticluțe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu câte 50 de picături, puse pe puțină pâine uscată sau în miere, de patru ori pe zi.
Tinctura de propolis nu se ia diluată în apă, deoarece anumite substanțe din compoziția sa precipită (se întăresc) în contact cu apa, devenind insolubile și ca atare trec prin organism fără efect. De asemenea, nu se ia tinctura de propolis simplă, deoarece în contact cu saliva se va produce același efect ca în cazul diluării în apă. Mai mult...
