Cutremurul din 1977. A fost nevoie de numai 55 de secunde pentru ca Micul Paris să devină Orașul Morții. Pe 4 martie se împlinesc 42 de ani de la cel mai puternic cutremur din istoria modernă a României, de 7,2 pe Richter. Peste 1.500 de oameni au murit atunci. Îngrijorător este că anii au în anii care au trecut de atunci nu am reușit să ne pregătim pentru un alt cutremur violent.
Cutremurul din 1977. La 42 de ani de la tragedie, vedeți în materialul următor povestea singurilor supraviețuitori dintr-un bloc făcut una cu pământul. Un reportaj Realitatea TV realizat în urmă cu doi ani.
4 martie 1977, ora 21 și 22 de minute. Capitala și alte șapte județe din România au fost zguduite de cel mai puternic seism din istoria modernă a țării. Autoritățile comuniste au fost luate prin suprindere și copleșite de proporția dezastrului. Aveau în față morți, răniți grav și sute de clădiri prăbușite. 30 de imobile, majoritatea construite înainte de 1940, au fost puse la pământ.
Peste 1.500 de oameni au murit, dintre care 1.400 doar în București. Alte 11 mii de persoane au fost rănite. Câteva mii au rămas pe drumuri. Printre personalitățile care și-au pierdut viața atunci s-au numărat actorul Toma Caragiu, cântăreața de muzică ușoară Doina Badea sau regizorul Alexandru Bocăneț.
Cu toate că situția era extremă, televiziunea și radioul de stat nu au difuzat nimic despre tragedie. Motivul: tovarășul Nicolae Ceaușescu nu era în România, ci se afla într-o vizită oficială în Nigeria.
Delegația română s-a întors în țară abia în cursul nopții de după cutremur. Pe parcursul zilelor ce au urmat, Nicolae Ceaușescu, uneori însoțit de soția sa Elena, a făcut vizite în București pentru a evalua pagubele și a calma populația.
În Capitală au căzut 32 de blocuri și clădiri mari. Alte peste 130 au fost grav avariate. Mormane de ruine au ajuns clădirile de la Lizeanu – colț cu Ștefan cel Mare, Continental – Colonadelor, Dunărea, Scala, Casata și Nestor. Sub dărâmăturile blocului de la Colonadelor și-au găsit sfârșitul: Toma Caragiu, Alexandru Bocanet, Doina Badea (împreună cu soțul și cei doi copii), poeta Veronica Porumbacu, criticul Mihai Petroveanu, poetul A.E. Baconski si soția sa. Din fericire, poeta Ana Blandiana nu se afla în acel moment în imobil, fiind internată cu câteva zile înainte în spital.
CUTREMURUL din 1977. Ca prin minune, scriitorul Romulus Rusan, a fost găsit în viață sub mormanul de moloz. Alexandru Ivasiuc murea lovit de o piatră, în fața blocului Scala, care s-a prăbușit. Pe 5 martie se dau primele cifre ale dezastrului: 508 morți. 2.600 de răniți. Orașul Zimnicea este prefăcut în ruine: 175 de case prăbușite, 523 grav avariate, 4.000 de persoane sinistrate, sute de victime. În Craiova sunt avariate grav peste 550 clădiri, printre care se numără Muzeul de Artă, Muzeul Olteniei, Universitatea, Biblioteca județeană. Primele estimări indicau un număr de 30 de morți și 300 de răniți. La Vaslui erau de asemenea pierderi grele, atât umane – 7 persoane decedate, cât și materiale.
CUTREMURUL din 1977. La Ploiești au fost distruse în jur de 200 de locuințe, alte 2.000 fiind grav avariate; situația era gravă și în județul Buzău, unde erau afectate în jur de 1.900 de clădiri.
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INFP) organizează luni, alături de alți parteneri, o serie de evenimente dedicate conștientizării și măsurilor concrete de reducere a riscului seismic din România, sub egida ''O zi despre cutremure: perspective de reducere a riscului seismic''.
"Pe 4 martie 2019 se împlinesc 42 de ani de la cutremurul din 1977, care a produs cele mai mari pagube pe teritoriul României. Nu dorim ca acea zi să fie uitată, dar la fel de mult nu dorim ca ea să se repete", precizează reprezentanții INFP.
Astfel, la Academia Română va fi organizat simpozionul "Cutremurele vrâncene; o provocare pentru geoștiințe și societate", în cadrul căruia vor fi făcute o serie de prezentări științifice și va avea loc un panel de discuții pe marginea unor tematici de acțiune concretă: știința și tehnologia în folosul acțiunilor de reducere a riscului seismic și securitate; educația ca mijloc de conștientizare și creștere a rezilienței; comunicarea și percepția riscului seismic.