Groapa este astăzi un hău imens, în interiorul căruia, pentru a privi este nevoie de un act de curaj, însă priveliștea merită din plin acest efort.
Dimensiunile gropii sunt cu adevărat impresionate, suprafața fiind de 17 hectare iar lățimea de 463 de metri. Adâncimea totală a gropii depășește 200 de metri, dar pot fi văzuți astăzi doar 175 din ei, un lac adânc de 40 de metri aflându-se pe fund.
Dincolo de superlativele sale, The Big Hole este un loc cu o istorie zbuciumată.
Frământările din zona au început în anul 1866, când Erasmus Jacobs a găsit ceea ce părea a fi o pietricică strălucitoare pe când se plimba pe un platou, undeva lângă orașul Kimberley de astăzi. Pietricica s-a dovedit a fi nici mai mult nici mai puțin decât un diamant veritabil, iar de aici până la începerea freneziei a fost doar un pas. Cecil Rhodes, după numele căruia fusese numită o țară din Africa, Rhodesia, s-a folosit de influența, banii și puterea sa pentru a exploata fiecare diamant din zonă. Astfel, compania condusă de acesta a ajuns una dintre principalele companii extractive ale lumii.
Săpăturile au durat mulți ani, imensa groapă fiind făcută prin muncă fizică extenuantă și extrem de periculoasă, folosindu-se cele mai rudimentare metode. Astfel, miile de muncitori aduși de companiile extractive au început în scurt timp să fie victimele numeroaselor accidente de muncă, care au creat un renume sumbru locului.
În timp eforturile au dat rezultate peste așteptări, de aici fiind extrasă o cantitate titanică de diamante - 2722 de kilograme (mai bine de două milioane și jumătate de carate).
