La începutul acestei luni, șase nave de război rusești și un submarin au tranzitat strâmtorile Dardanele și Bosfor ale Turciei până la Marea Neagră pentru ceea ce Moscova a numit exerciții navale în apropierea apelor Ucrainei.
Iată detalii despre pactul și competențele de supraveghere pe care le acordă Turciei, care se învecinează cu Rusia, Ucraina, România, Bulgaria și Georgia la Marea Neagră:
CONVENȚIA DE LA MONTREUX
Convenția de la Montreux a fost semnată în 1936 după ce Turcia, îngrijorată de mișcările expansioniste din regiune, a cerut semnatarilor Tratatului de la Lausanne din 1923 o schimbare în modul în care sunt monitorizate strâmtorile. Turcii au spus că circumstanțele s-au schimbat și au cerut autoritate deplină. După negocieri cu puterile mondiale, inclusiv Marea Britanie, Uniunea Sovietică, Franța și altele, s-a convenit ca Turcia să controleze strâmtorile.
PUTERILE TURCIEI
Conform acordului, Turcia deține controlul asupra Bosforului și Dardanelelor și are puterea de a reglementa tranzitul navelor de război. De asemenea, garantează trecerea liberă a navelor civile pe timp de pace și restricționează trecerea navelor care nu aparțin țărilor Mării Negre.
În timp de război, Turcia este autorizată să închidă strâmtorile tuturor navelor de război străine sau când este amenințată de agresiuni. De asemenea, poate refuza tranzitul navelor comerciale din țările aflate în război cu Turcia și să fortifice strâmtorile în caz de conflict.
Toate țările care nu fac parte din zona Mării Negre și care doresc să trimită nave trebuie să notifice Turcia cu 15 zile înainte, în timp ce națiunile din Marea Neagră trebuie să notifice cu opt zile.
Trecerea este limitată la nouă nave de război cu un anumit tonaj agregat în orice moment, fără a trece nicio navă de peste 10.000 de tone. Navele unei țări care nu aparțin Mării Negre nu pot depăși un total de 30.000 de tone, iar navele nu au voie să rămână în regiune mai mult de 21 de zile. Statele Mării Negre pot tranzita nave de orice tonaj.
Țările Mării Negre pot trimite submarine prin strâmtori cu notificare prealabilă, atâta timp cât acestea au fost construite, achiziționate sau trimise spre reparații în afara Mării Negre.
Aeronavele civile pot tranzita rute autorizate de guvernul turc. Acordul nu conține restricții privind trecerea portavioanelor, dar Ankara spune că deține controlul și asupra acestui lucru.
Convenția Națiunilor Unite din 1994 privind dreptul pe mări a făcut apel la o revizuire a acordului Montreux. Dar Turcia nu este semnatară a acordului din cauza disputelor sale de lungă durată cu Grecia, așa că pactul a rămas în vigoare.
OPȚIUNILE TURCIEI
De când tensiunile au izbucnit asupra Ucrainei, oficialii turci au spus că Montreux este esențial în menținerea păcii regionale. Ei nu au precizat ce poziție ar lua Turcia în cazul unui război.
Președintele Tayyip Erdogan a spus că Turcia va face ceea ce este necesar ca aliat al NATO dacă Rusia va invada Ucraina, fără a da și detalii. Turcia se bazează pe Rusia pentru sectoarele de energie și turism și a stabilit o cooperare strânsă cu Moscova în materie de energie și apărare în ultimii ani.
În 2008, când Rusia a recunoscut independența celor două regiuni georgiene Abhazia și Osetia de Sud, Ankara a respins cererile SUA de a lăsa navele sale de război să treacă prin strâmtori într-un moment în care depindea de Rusia pentru mărfuri și comerț. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acordul de la Montreux a împiedicat puterile Axei să trimită forțe navale prin strâmtori pentru a ataca Uniunea Sovietică.
