Prima greșeală pe care o poți face atunci când te gândești la PSD e să te uiți la partid ca și când toți ar fi un trup și-un suflet. Greșit. Fiecare are “pachețelul lui de problemuțe”. E drept însă filosofia care îi unește poate fi rezumată simplu: mie ce îmi iese. Să-l ascultăm pe domnul Radu Mazăre: “Ce e asta, Prima Casă?! A venit Boc cu vrăjeala asta… Păi cum îl las eu pe Pogea, când am jumătate din Guvern, să facă bagabonțeala asta?!”. Adică, pentru cine nu a înțeles: mie ce îmi iese? Dacă, după această afirmație, apare un semn de întrebare, atunci iese tărăboi.
Domnul Mazăre continuă abia apoi cu un argument ce ar putea intra în categoria - desigur Băsescu: “Ne batem cu toți capul cum să scăpăm de Iuda ăsta de Băsescu. Ăsta e cel mai mare rău.”
Domnul Geoană vine din spate și, profitând de teama cea mai mare a unui baron pesedist, și anume aceea de a nu-i fura altul cașcavalul, îi ia pe domnii Mazăre, Dragnea, Vanghelie și le dă o lecție de economie, după modelul copilul vecinului e mai deștept:
“Suntem în spatele lor. Tot timpul reacționăm la Băsescu. Este greșit din punct de vedere strategic. Când Videanu deschide vorba, în spate este un business. Ăsta, când respiră, vrea să facă bani. Dați, mă, în ei, că sunt vraiște la chestia asta. Boc n-are habar de economie. Pogea este adus de pe drumuri. Ăștelalți știu că este omul de casă al lui Videanu. Sunt vulnerabili din punct de vedere public. Hai să-i atacăm…”.
Citește mai mult în Gândul
