Prima greşeală pe care o poţi face atunci când te gândeşti la PSD e să te uiţi la partid ca şi când toţi ar fi un trup şi-un suflet. Greşit. Fiecare are “pacheţelul lui de problemuţe”. E drept însă filosofia care îi uneşte poate fi rezumată simplu: mie ce îmi iese. Să-l ascultăm pe domnul Radu Mazăre: “Ce e asta, Prima Casă?! A venit Boc cu vrăjeala asta… Păi cum îl las eu pe Pogea, când am jumătate din Guvern, să facă bagabonţeala asta?!”. Adică, pentru cine nu a înţeles: mie ce îmi iese? Dacă, după această afirmaţie, apare un semn de întrebare, atunci iese tărăboi.
Domnul Mazăre continuă abia apoi cu un argument ce ar putea intra în categoria - desigur Băsescu: “Ne batem cu toţi capul cum să scăpăm de Iuda ăsta de Băsescu. Ăsta e cel mai mare rău.”
Domnul Geoană vine din spate şi, profitând de teama cea mai mare a unui baron pesedist, şi anume aceea de a nu-i fura altul caşcavalul, îi ia pe domnii Mazăre, Dragnea, Vanghelie şi le dă o lecţie de economie, după modelul copilul vecinului e mai deştept:
“Suntem în spatele lor. Tot timpul reacţionăm la Băsescu. Este greşit din punct de vedere strategic. Când Videanu deschide vorba, în spate este un business. Ăsta, când respiră, vrea să facă bani. Daţi, mă, în ei, că sunt vraişte la chestia asta. Boc n-are habar de economie. Pogea este adus de pe drumuri. Ăştelalţi ştiu că este omul de casă al lui Videanu. Sunt vulnerabili din punct de vedere public. Hai să-i atacăm…”.
